TABEL DE LUCRU pentru modificarea Ordonantei OUG Nr. 57/2007

silvique / 13 februarie, 2014

OUG 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea 49/2011	Forma de lucru cu modificările MMSC	Propuneri ONG
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
Art. 1. – Scopul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major şi componentă fundamentală a strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă.		Art. 1. – Scopul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major, componentă fundamentală a strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă și a celorlalte strategii naționale.
Art. 2. – Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează: a) asigurarea diversităţii biologice, prin conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice pe teritoriul României;
		Litera noua:a1) asigurarea geodiversitatii, prin conservarea siturilor de interes geomorfologic, paleontologic, petrografic, mineralogic, stratigrafic, structural de pe teritoriul României; Justificare: Actualul text al legii ia in considerare aproape exclusiv elementele de biodiversitate si pesterile, geodiversitatea fiind aproape ignorata, desi multe dintre ariile protejate sunt desemnate exclusiv sau si pentru protejarea geodiversitatii sau au pe teritoriul acestora elemente de geodiversitate.
b) menţinerea sau restabilirea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi a speciilor din flora şi fauna sălbatică;
c) identificarea bunurilor patrimoniului natural care necesită un regim special de protecţie, pentru conservarea şi utilizarea durabilă a acestora;
d) categoriile de arii naturale protejate, tipurile de habitate naturale, speciile de floră şi faună sălbatică şi alte bunuri ale patrimoniului natural ce se supun regimului special de protecţie, conservare şi utilizare durabilă;		d) tipurile de arii naturale protejate, habitatele naturale, speciile de floră şi faună sălbatică şi alte bunuri ale patrimoniului natural ce se supun regimului special de protecţie, conservare şi utilizare durabilă;
e) constituirea, organizarea şi dezvoltarea reţelei naţionale de arii naturale protejate, precum şi a regimului acesteia;
f) regimul de administrare a ariilor naturale protejate şi procedurile de instituire a regimului de protecţie pentru alte arii naturale şi bunuri ale patrimoniului natural;
g) măsurile pentru protecţia şi conservarea speciilor de animale şi plante sălbatice periclitate, vulnerabile, endemice şi/sau rare, precum şi cele pentru protecţia formaţiunilor geomorfologice şi peisagistice de interes ecologic, ştiinţific, estetic, cultural-istoric şi de altă natură, a bunurilor naturale de interes speologic, paleontologic, geologic, antropologic şi a altor bunuri naturale cu valoare de patrimoniu natural, existente în perimetrele ariilor naturale protejate şi/sau în afara acestora;		Completare:g) măsurile pentru protecţia şi conservarea speciilor de animale şi plante sălbatice periclitate, vulnerabile, endemice şi/sau rare, precum şi cele pentru protecţia formaţiunilor de interes geomorfologic, paleontologic, petrologic, mineralogic, stratigrafic, structural şi peisagistice de interes ecologic, ştiinţific, estetic, cultural-istoric şi de altă natură, a bunurilor naturale de interes speologic, paleontologic, geologic, antropologic şi a altor bunuri naturale cu valoare de patrimoniu natural, existente în perimetrele ariilor naturale protejate şi/sau în afara acestora; Justificare: nu doar formatiunile geomorfologice trebuiesc protejate, ci toate elementele importante pentru geodiversitate
h) responsabilităţile şi atribuţiile pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
		Introducere literă nouă:i) Administrarea ariilor naturale protejate de interes local și județean care conțin specii de plante şi animale sălbatice aflate sub regim special de protecţie şi conservare ca bunuri ale patrimoniului natural, se gestionează de către autoritățile care le-au declarat, similar cu cele de interes național în baza reglementărilor din prezenta ordonanță de urgență.
Art. 3. – Nu fac obiectul reglementării prezentei ordonanţe de urgenţă: a) parcurile şi grădinile publice sau private de agrement, cu excepţia cazurilor în care acestea au elemente şi bunuri cu valoare de patrimoniu natural;
b) rezervaţiile semincere agricole şi silvice cu scop productiv, rezervaţiile de resurse genetice vegetale şi animale terestre şi acvatice destinate reproducerii unor specii vegetale şi animale în scopuri economice, rezervaţiile destinate unor scopuri ştiinţifice sectoriale existente pe terenurile unor instituţii publice sau private de cercetare şi producţie, precum şi altele asemenea, organizate şi gestionate de proprietarii sau administratorii lor legali, cu excepţia cazurilor în care acestea au elemente cu valoare de patrimoniu natural;
c) grădinile botanice, parcurile dendrologice, grădinile zoologice, acvariile, terariile, cu excepţia cazurilor în care acestea deţin specii de plante şi animale sălbatice aflate sub regim special de protecţie şi conservare ca bunuri ale patrimoniului natural;
d) colecţiile muzeistice, cu excepţia celor care deţin piese a căror valoare de patrimoniu natural este atestată de autorităţile ştiinţifice competente;
e) zonele de protecţie specială – sanitară, hidrologică, hidrogeologică şi altele asemenea – cu perimetre delimitate şi gestionate ca zone de protecţie specială pentru diverse obiective, potrivit unor reglementări speciale, cu excepţia cazurilor în care pe aceste terenuri există bunuri ale patrimoniului natural;
f) administrarea ariilor naturale protejate de interes judeţean sau local.
Art. 4. – În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. conservare – ansamblul de măsuri care se pun în aplicare pentru menţinerea sau refacerea habitatelor naturale şi a populaţiilor de specii de faună şi floră sălbatice, într-o stare favorabilă, în sensul pct. 5 şi 9;
		1¹. instituirea ariei naturale protejate – ansamblul de măsuri ce cuprinde: fundamentarea științifică, stabilirea limitelor și aprobarea unui act normativ, prin care o suprafață de teren dobândește statutul de arie naturală protejată și este încadrat la una din categoriile de management pentru ariile naturale protejate.
2. habitate naturale – zonele terestre, acvatice sau subterane, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice;
3. tipuri de habitate naturale de interes comunitar – acele tipuri de habitate care: a) sunt în pericol de dispariţie în arealul lor natural; b) au un areal natural redus ca urmare a restrângerii acestuia sau datorită faptului că în mod natural suprafaţa sa este redusă; c) sunt eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe dintre cele 5 regiuni biogeografice specifice pentru România: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică. Aceste tipuri de habitate sunt prevăzute în anexa nr. 2;
4. tipuri de habitate naturale prioritare – tipurile de habitate naturale în pericol de dispariţie, pentru a căror conservare Comunitatea Europeană are o responsabilitate particulară, ţinând cont de proporţia arealului lor natural de răspândire. Aceste tipuri de habitate sunt indicate printr-un asterisc în anexa nr. 2;
5. stare de conservare a unui habitat natural – totalitatea factorilor ce acţionează asupra unui habitat natural şi asupra speciilor caracteristice acestuia şi care îi pot afecta pe termen lung distribuţia, structura şi funcţiile, precum şi supravieţuirea speciilor ce îi sunt caracteristice. Starea de conservare a unui habitat natural se consideră favorabilă atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) arealul său natural şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile sau în creştere; b) are structura şi funcţiile specifice necesare pentru menţinerea sa pe termen lung, iar probabilitatea menţinerii acestora în viitorul previzibil este mare; c) speciile care îi sunt caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă, aşa cum este definită la pct. 9;
6. habitat al unei specii – mediul definit prin factori abiotici şi biotici, în care trăieşte o specie în orice stadiu al ciclului biologic;
7. specii de interes comunitar – speciile care pe teritoriul Uniunii Europene sunt: a) periclitate, cu excepţia celor al căror areal natural este situat la limita de distribuţie în areal şi care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile în regiunea vest-palearctică; b) vulnerabile, speciile a căror încadrare în categoria celor periclitate este probabilă într-un viitor apropiat dacă acţiunea factorilor perturbatori persistă; c) rare, speciile ale căror populaţii sunt reduse din punctul de vedere al distribuţiei sau/şi numeric şi care chiar dacă nu sunt în prezent periclitate sau vulnerabile riscă să devină. Aceste specii sunt localizate pe arii geografice restrânse sau sunt rar dispersate pe suprafeţe largi;
d) endemice, speciile de plante/animale care se găsesc exclusiv într-o regiune/locaţie şi care necesită o atenţie particulară datorită caracteristicilor habitatului lor şi/sau impactului potenţial al exploatării acestora asupra stării lor de conservare;
8. specii prioritare – speciile vizate la pct. 7 lit. a) pentru a căror conservare Comunitatea Europeană are o responsabilitate specială datorită proporţiei reduse a arealului acestora pe teritoriul Uniunii Europene. Aceste specii sunt indicate printr-un asterisc în anexa nr. 3;
9. stare de conservare a unei specii – totalitatea factorilor ce acţionează asupra unei specii şi care pot influenţa pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor speciei respective. Starea de conservare va fi considerată favorabilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) datele privind dinamica populaţiilor speciei respective indică faptul că aceasta se menţine şi are şanse să se menţină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatului său natural; b) arealul natural al speciei nu se reduce şi nu există riscul să se reducă în viitorul previzibil; c) există un habitat suficient de vast pentru ca populaţiile speciei să se menţină pe termen lung;
10. sit/arie – zonă definită geografic, exact delimitată;		10. sit/arie – zonă definită geografic, exact delimitată și indivizibilă;
11. sit de importanţă comunitară – situl/aria care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea ori restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale prevăzute în anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar prevăzute în anexa nr. 3 şi care contribuie semnificativ la coerenţa reţelei „Natura 2000” şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanţă comunitară trebuie să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenţi factori abiotici şi biotici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestor specii;
12. arie specială de conservare – situl de importanţă comunitară desemnat printr-un act statutar, administrativ şi/sau contractual în care sunt aplicate măsurile de conservare necesare menţinerii sau de refacere la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor de interes comunitar pentru care situl este desemnat;		12. arie specială de conservare – situl de importanţă comunitară instituit printr-un act statutar, administrativ şi/sau contractual în care sunt aplicate măsurile de conservare necesare menţinerii sau de refacere la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor de interes comunitar pentru care situl este instituit;
12¹. arii de protecţie specială avifaunistică – ariile naturale protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, refacerea la o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia de păsări migratoare, mai ales a celor prevăzute în anexele nr. 3 şi 4 A;		12¹. arii de protecţie specială avifaunistică – ariile naturale protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, refacerea la o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, instiuite pentru protecţia de păsări migratoare, mai ales a celor prevăzute în anexele nr. 3 şi 4 A;
13. exemplar – orice plantă sau animal în stare vie ori moartă sau orice parte ori derivat din acestea, precum şi orice alte produse care conţin părţi sau derivate din acestea, aşa cum sunt specificate în documentele care le însoţesc, pe ambalaje, pe mărci ori etichete sau în orice alte situaţii;
14. mediu natural – ansamblul componentelor, structurilor şi proceselor fizico-geografice, biologice şi biocenotice naturale, terestre şi acvatice, având calitatea de păstrător al vieţii şi generator de resurse necesare acesteia;		14. mediu natural – ansamblul componentelor, structurilor şi proceselor fizico-geografice, biologice şi biocenotice naturale, terestre şi acvatice, având calitatea de păstrător al vieţii şi generator de resurse necesare acesteia și de servicii și bunuri de care beneficiază societatea umană;
15. patrimoniu natural – ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice şi biocenotice ale mediului natural, ale căror importanţă şi valoare ecologică, economică, ştiinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică şi recreativă au o semnificaţie relevantă sub aspectul conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al integrităţii funcţionale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi viitoare;
16. bun al patrimoniului natural – componenta patrimoniului natural care necesită un regim special de protecţie, conservare şi utilizare durabilă în vederea menţinerii în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare;
		16¹. serviciile ecosistemelor – beneficiile furnizate de ecosisteme societății umane;
17. peisaj – zona percepută de către populaţie ca având caracteristici specifice rezultate în urma acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani;
18. arie naturală protejată – zona terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale;	„18. arie naturală protejată – zona terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale şi care este clasificată în una din categoriile prevăzute în anexa nr. 1”	18. arie naturală protejată – un spaţiu geografic clar definit, recunoscut, instituit şi administrat prin mijloace legale sau alte mijloace efective, cu scopul de a realiza conservarea pe termen lung a naturii, precum şi a serviciilor ecosistemelor şi a valorilor culturale asociate care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale şi căreia îi este stabilit una din categoriile de management prevăzute în anexa nr. 1;
19. conservare „in situ” – protecţia şi conservarea bunurilor patrimoniului natural în mediul lor natural de geneză, existenţă şi evoluţie;
20. coridor ecologic – zona naturală sau amenajată care asigură cerinţele de deplasare, reproducere şi refugiu pentru speciile sălbatice terestre şi acvatice şi în care se aplică unele măsuri de protecţie şi conservare;
21. reţea naţională de arii naturale protejate – ansamblul ariilor naturale protejate, de interes naţional, comunitar şi internaţional;
22. reţea ecologică a ariilor naturale protejate – ansamblul de arii naturale protejate, împreună cu coridoarele ecologice;
23. reţea ecologică „Natura 2000” – reţeaua ecologică europeană de arii naturale protejate şi care cuprinde arii de protecţie specială avifaunistică, stabilite în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice şi arii speciale de conservare desemnate de Comisia Europeană şi ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice;		23. reţea ecologică „Natura 2000” – reţeaua ecologică europeană de arii naturale protejate şi care cuprinde arii de protecţie specială avifaunistică, stabilite în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice şi arii speciale de conservare instituite de Comisia Europeană şi ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice;
24. specii indigene – speciile de plante şi animale sălbatice care se regăsesc în mod natural în România şi nu ca urmare a introducerii accidentale sau forţate de către om de-a lungul secolelor;
25. specii protejate – orice specii de floră şi faună sălbatică care beneficiază de un statut legal de protecţie;
26. specii alohtone – speciile introduse/răspândite, accidental sau intenţionat, din altă regiune geografică, ca urmare directă ori indirectă a activităţii umane, lipsind în mod natural dintr-o anumită regiune, cu o evoluţie istorică cunoscută într-o arie de răspândire naturală, alta decât zona de interes, care pot fi în competiţie, pot domina, pot avea un impact negativ asupra speciilor native, putând chiar să le înlocuiască;
27. specii invazive – speciile indigene sau alohtone, care şi-au extins arealul de distribuţie sau au fost introduse accidental ori intenţionat într-o arie şi/sau s-au reprodus într-o asemenea măsură şi atât de agresiv încât influenţează negativ/domină/înlocuiesc unele dintre speciile indigene, determinând modificarea structurii cantitative şi/sau calitative a biocenozei naturale, caracteristică unui anumit tip de biotop;
28. zonare internă a ariilor naturale protejate – definirea şi delimitarea de zone în interiorul ariilor naturale protejate conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi planurilor de management, în care se stabilesc măsuri speciale de management şi se reglementează activităţile umane în conformitate cu obiectivele pentru care a fost desemnată aria naturală protejată;		28. zonare internă a ariilor naturale protejate – definirea şi delimitarea de zone în interiorul ariilor naturale protejate conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgență, a regulamentelor şi/sau planurilor de management, în care se stabilesc măsuri speciale de management şi se reglementează activităţile umane în conformitate cu obiectivele pentru care a fost instituită aria naturală protejată;
29. activităţi cu impact negativ semnificativ din vecinătatea ariilor naturale protejate şi/sau coridoarelor ecologice – activităţi din afara limitei unei arii naturale protejate care pot genera un impact negativ semnificativ asupra habitatelor naturale sau speciilor sălbatice pentru care au fost desemnate;		29. activităţi cu impact negativ semnificativ din vecinătatea ariilor naturale protejate şi/sau coridoarelor ecologice – activităţi din afara limitei unei arii naturale protejate care pot genera un impact negativ semnificativ asupra habitatelor naturale sau speciilor sălbatice pentru care au fost instituite;
30. comunităţi locale – comunităţile umane situate în interiorul sau în vecinătatea ariei naturale protejate şi/sau care deţin proprietăţi ori desfăşoară diverse activităţi pe teritoriul sau în vecinătatea ariei naturale protejate;
31. activităţi tradiţionale – activităţile de utilizare durabilă a resurselor naturale şi specifice zonei respective de către comunităţile locale, care au stat la baza dezvoltării comunităţii de-a lungul timpului şi nu afectează obiectivele de conservare a biodiversităţii;		31. activităţi tradiţionale – activităţile comunităților locale de utilizare durabilă a resurselor naturale, specifice zonei respective, care au stat la baza dezvoltării comunităţii de-a lungul timpului şi nu afectează obiectivele de conservare a biodiversităţii;
32. turism speologic specializat – parcurgerea unei peşteri în echipe mici, conduse de ghizi agreaţi de administraţia/custodele peşterii şi dotate cu echipament corespunzător, care utilizează (dacă este cazul) doar amenajări temporare pentru asigurarea siguranţei participanţilor;		32. turism speologic specializat – parcurgerea unei peşteri în echipe mici, conduse de ghizi agreaţi de administratorul ariei naturale protejate în care este localizată peştera şi dotate cu echipament corespunzător, care utilizează (dacă este cazul) doar amenajări temporare pentru asigurarea siguranţei participanţilor;
33. reconstrucţie ecologică – refacerea ecosistemelor naturale fundamentale şi menţinerea sau refacerea ecosistemelor conform obiectivelor ariei naturale protejate;		33. reconstrucţie ecologică – refacerea ecosistemelor degradate conform obiectivelor ariei naturale protejate;
34. plan de management al ariei naturale protejate – documentul care descrie şi evaluează situaţia prezentă a ariei naturale protejate, defineşte obiectivele, precizează acţiunile de conservare necesare şi reglementează activităţile care se pot desfăşura pe teritoriul ariilor, în conformitate cu obiectivele de management. Planul de management se aprobă în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă;
35. regulament al ariei naturale protejate – documentul în care se includ toate prevederile legate de activităţile umane permise şi modul lor de aprobare, precum şi activităţile restricţionate sau interzise pe teritoriul ariei naturale protejate;
36. modalitate de administrare a ariei naturale protejate – felul în care se asigură managementul unei arii naturale protejate, respectiv prin structuri de administrare special constituite sau prin custozi, după caz;		36. administrarea ariei naturale protejate – colaborarea cu autoritățile responsabile în vederea reglementării activităților, controlul și monitorizarea utilizării terenurilor, resurse naturale și a serviciilor ecosistemelor și realizarea activităților specifice de management ale ariilor naturale protejate – administrarea se realizează prin structuri de administrare special constituite, prin custozi sau prin autoritata publică centrală pentru protecția mediului, după caz;
37. administrator al ariei naturale protejate – orice persoană fizică sau juridică care administrează arii naturale protejate, conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;		37. administrator al ariei naturale protejate – orice persoană fizică sau juridică care administrează arii naturale protejate, în baza unui act semnat cu autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, prin structuri de administrare special constituite sau ca atare având calitatea de custode;
38. coordonare metodologică – sprijin acordat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor sau de alte autorităţi în vederea administrării ariilor naturale protejate;		38. coordonare metodologică – sprijin acordat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor sau de alte autorităţi în vederea administrării ariilor naturale protejate;
39. comanagement – actul de administrare al unei arii naturale protejate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor în parteneriat cu diferite entităţi.		39. comanagement – actul de administrare al unei arii naturale protejate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor în parteneriat cu diferite entităţi.
	La articolul 4, după punctul 39 se introduc patru noi puncte, punctele 40-43, cu următorul cuprins: „40. Peştera – o cavitate naturală formată în scoarţa terestră, cu dimensiuni care să permită intrarea omului, care poate avea mai mult de o intrare şi care poate fi formată din mai multe galerii, săli, puţuri şi hornuri. Sunt peşteri şi cavităţile astfel cum sunt definite mai sus, parţial ori complet inundate sau care au fost deschise prin derocări, decolmatări ori lucrări miniere.
	41. Resursele peşterii – obiecte, materiale, substanţe şi forme de viaţă, care există, se formează în mod natural sau rezultă din evoluţia şi istoria locuirii peşterilor: roci gazdă, forme de relief, formaţiuni minerale, sedimente, depozite paleontologice, situri arheologice, specii de plante şi animale, acumulări de ape subterane.
	42. Zona de protecţie a peşterilor – se referă la zona din jurul intrării în peşteră şi/sau la zona al cărei perimetru de la suprafaţa terenului în proiecţie verticală acoperă integral structurile subterane ale peşterii şi toate conexiunile hidrogeologice ale acesteia, delimitată de Comisia Patrimoniului Speologic.
	43. Patrimoniul speologic – totalitatea bunurilor formate din: peşteri cu ecosistemele şi resursele acestora, precum şi zonele de protecţie ale peşterilor.”
		Definitie noua:44) Geodiversitate – varietatea matarialelor, formelor si proceselor care alcatuiesc Pamantul Justificare: Notiune nou introdusa.
		Definitie noua:45) Sit de interes geomorfologic – sit pe teritoriul caruia se gasesc forme de relief deosebite rezultate ca urmare a actiunii agentilor externi precum: chei, canione, martori de eroziune, campuri cu dune, campuri cu lapiezuri, forme de siroire, formatiuni de tuf calcaros, zone cu doline si crovuri etc. Justificare: Notiune nou introdusa.
		Definitie noua:46) Sit de interes paleontologic – sit pe teritoriul caruia se gasesc specii de plante si animale fosile sau asociatii ale acestora bine conservate si vizibile, precum si situri cu microfauna, fauna si flora de mare importanta stiintifica. Justificare: Notiune nou introdusa.
		Definitie noua:47) Sit de interes petrografic – sit pe teritoriul caruia se gasesc roci rare cu important stiintifica Justificare: Notiune nou introdusa
		Definitie noua:48) Sit de interes mineralogic – sit pe teritoriul caruia se gasesc minerale si cristale rare cu important stiintifica Justificare: Notiune nou introdusa.
		Definitie noua:49) Sit de interes stratigrafic – sit pe teritoriul caruia se gasesc succesiuni stratigrafice importante pentru stiinta, inclusive stratotipuri Justificare: Notiune nou introdusa.
		Definitie noua:50) Sit de interes structural – sit pe teritoriul caruia se gasesc elemente structurale importante vizibile precum falii, cute, incalecari si asociatii ale acestora. Justificare: Notiune nou introdusa.
CAPITOLUL II Regimul ariilor naturale protejate
SECŢIUNEA 1 Categorii de arii naturale protejate		SECŢIUNEA 1 Tipuri de arii naturale protejate
Art. 5. – (1) Pentru asigurarea măsurilor speciale de protecţie şi conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural se instituie un regim diferenţiat de protecţie, conservare şi utilizare, potrivit următoarelor categorii de arii naturale protejate:		Art. 5. – (1) Pentru asigurarea măsurilor speciale de protecţie şi conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural se instituie [CS1] un regim de protecţie, conservare şi utilizare, potrivit următoarelor tipuri de arii naturale protejate:
a) de interes naţional: rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale;
b) de interes internaţional: situri naturale ale patrimoniului natural universal, geoparcuri, zone umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei;
c) de interes comunitar sau situri „Natura 2000”: situri de importanţă comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecţie specială avifaunistică;
d) de interes judeţean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz.
(2) Scopul şi regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate, stabilite la alin. (1) lit. a)-c), sunt prevăzute în anexa nr. 1.		(2) Categoria de management pentru oricare din tipurile de arii naturale protejate, enumerate la alin. (1) lit. a)-d), se stabilesc în funcție de scopul și obiectivele de management, acestea fiind prevăzute în anexa nr. 1.
(3) Prin aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2) se asigură regimul corespunzător de protecţie, conservare şi utilizare pentru:
a) cele mai reprezentative habitate naturale ale spaţiului biogeografic naţional, cu diversitatea biologică floristică şi faunistică specifică, incluzând zone marine, de litoral şi de coastă, zone de câmpie, de deal şi de munte, zone umede, aride şi zone de ecoton, cursuri de apă cu zone de luncă şi lacuri naturale, asigurându-se protecţia şi conservarea patrimoniului natural floristic şi faunistic, de resurse genetice vegetale şi animale şi menţinerea echilibrului ecologic;
b) habitatele terestre, acvatice şi/sau subterane în care trăiesc permanent sau temporar specii de plante şi/sau animale sălbatice periclitate, vulnerabile, endemice ori rare, specii de plante şi animale sălbatice aflate sub regim special de protecţie, specii cu valoare ştiinţifică şi ecologică deosebită, precum şi pentru acele habitate în care există şi alte bunuri ale patrimoniului natural ce necesită măsuri de protecţie şi conservare in situ;
c) zonele cu resurse biogeografice importante sub aspect biogenetic, ecologic, ştiinţific, educaţional, sanogen şi recreativ;
d) elementele şi formaţiunile naturale geomorfologice, peisagistice, geologice, speologice, paleontologice, pedologice şi altele asemenea, cu valoare de bunuri ale patrimoniului natural;		Completare:d) elementele şi formaţiunile naturale geomorfologice, peisagistice, speologice, paleontologice, petrografic, mineralogice, stratigrafice, structurale, pedologice şi altele asemenea, cu valoare de bunuri ale patrimoniului natural; Justificare: Inlocuirea termenului general geologice cu elementele geodiversitatii.
e) tipurile de habitate naturale, precum şi pentru speciile de plante şi animale de interes comunitar, prevăzute în anexele nr. 2-5;
f) coridoarele ecologice definite şi identificate pe bază de studii ştiinţifice avizate de Academia Română.
(4) Categoriile de arii naturale protejate prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se pot modifica şi completa prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române, luându-se în considerare recomandările organizaţiilor internaţionale autorizate.		(4) Tipurile de arii naturale protejate prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se pot modifica şi completa prin act normativ de același nivel cu cel de instituire, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române, luându-se în considerare recomandările organizaţiilor internaţionale autorizate.
SECŢIUNEA a 2-a Instituirea regimului de arie naturală protejată
Art. 6. – Instituirea regimului de arie naturală protejată este prioritară în raport cu orice alte obiective, cu excepţia celor care privesc: a) asigurarea securităţii naţionale; b) asigurarea securităţii, sănătăţii oamenilor şi animalelor; c) prevenirea unor catastrofe naturale.
Art. 7. – Regimul de protecţie se stabileşte indiferent de destinaţia terenului şi de deţinător, iar respectarea acestuia este obligatorie în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi cu alte dispoziţii legale în materie.
Art. 8. – (1) Instituirea regimului de arie naturală protejată se face:	La articolul 8, alineatul (1)se modifică şi va avea următorul cuprins: (1) Instituirea regimului de arie naturală protejată şi declararea acesteia ca sit natural al patrimoniului natural universal se face prin lege.”	Art. 8. – (1) Instituirea regimului de arie naturală protejată se face:
a) prin lege, pentru siturile naturale ale patrimoniului natural universal;		a) prin lege, pentru siturile naturale ale patrimoniului natural universal;
b) prin hotărâre a Guvernului, pentru rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale, zone umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei, geoparcuri, arii speciale de conservare, arii de protecţie specială avifaunistică;		b) prin hotărâre a Guvernului, pentru rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale, zone umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei, geoparcuri, arii speciale de conservare, arii de protecţie specială avifaunistică, arii speciale de conservare[CS2] ;
c) prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pentru siturile de importanţă comunitară, cu avizul Academiei Române;		c) prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pentru siturile de importanţă comunitară, cu avizul Academiei Române;
d) prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau locale, pentru arii naturale protejate, de interes judeţean sau local.		d) prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau locale, pentru arii naturale protejate, de interes judeţean sau local.
	La articolul 8, după alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (1¹)–(1³), cu următorul cuprins: (1¹)Instituirea regimului de arie naturală protejată şi declararea acesteia ca rezervaţie ştiinţifică, parc naţional, monument al naturii, rezervaţie naturală, parc natural, zonă umedă de importanţă internaţională, rezervaţie a biosferei, geoparc, arie specială de conservare, arie de protecţie specială avifaunistică se face prin hotărâre a Guvernului. (1²) Instituirea regimului de arie naturală protejată şi declararea acesteia ca sit de importanţă comunitară se face prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului , cu avizul Academiei Române. (1³) Instituirea regimului de arie naturală protejată şi declararea acesteia ca arie naturală protejate, de interes judeţean sau local se face prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau locale.[CS3]
(2) Propunerile pentru instituirea regimului de arie naturală protejată se pot face din iniţiativa oricărei persoane fizice sau juridice şi se înaintează autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în vederea promovării actului normativ de desemnare a acestora.		(2) Propunerile pentru instituirea regimului de arie naturală protejată se pot face din iniţiativa oricărei persoane fizice sau juridice şi se înaintează autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în vederea promovării actului normativ de instituire a acestora.
(3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor stabileşte lista siturilor de importanţă comunitară şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică, pe care o transmite Comisiei Europene.		(3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor stabileşte lista siturilor de importanţă comunitară şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică, pe care o transmite Comisiei Europene.
(4) Zonele şi siturile naturale care întrunesc criteriile de sit al patrimoniului natural universal, zonă umedă de importanţă internaţională, geoparc, rezervaţie a biosferei şi ariile speciale de conservare dobândesc acest regim conform procedurii prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), pe baza documentaţiei solicitate de organismele internaţionale autorizate şi cu condiţia recunoaşterii lor prealabile de către aceste organisme.
(5) Propunerea de instituire a regimului de arie naturală protejată pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se face pe baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1).		(5) Propunerea de instituire a regimului de arie naturală protejată pentru cazurile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) și b) se face pe baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1)[CS4] .
(6) Propunerea de instituire a regimului de arie naturală protejată pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. d) se bazează pe o documentaţie ştiinţifică ce se înaintează la consiliile judeţene sau locale, după caz, în vederea analizei şi luării hotărârii de declarare.		(6) Propunerea de instituire a regimului de arie naturală protejată pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. d) se bazează pe o documentaţie ştiinţifică ce se înaintează la consiliile judeţene sau locale, după caz, în vederea analizei şi luării hotărârii de instituire.
Art. 9. – Pentru urgentarea măsurilor de protecţie şi conservare ce se impun, regimul de arie naturală protejată din categoriile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) şi b), precum şi pentru ariile speciale de conservare şi ariile de protecţie specială avifaunistică prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. c) se poate institui, cu caracter provizoriu, în baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1), (3) şi (5), prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, până la declarare, conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.		Art. 9. – Pentru urgentarea măsurilor de protecţie şi conservare ce se impun, se poate institui, cu caracter provizoriu, regimul de arie naturală protejată conform tipurilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) şi b), precum şi pentru ariile speciale de conservare şi ariile de protecţie specială avifaunistică prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. c), în baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1), (3) şi (5), prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, până la instituire, conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 10. – Modul de constituire a ariilor naturale protejate va lua în considerare interesele comunităţilor locale, încurajându-se menţinerea practicilor şi cunoştinţelor tradiţionale locale în valorificarea acestor resurse în beneficiul comunităţilor locale.		Art. 10. – Modul de constituire a ariilor naturale protejate va lua în considerare interesele comunităţilor locale, încurajându-se menţinerea practicilor şi cunoştinţelor tradiţionale locale în valorificarea acestor resurse în beneficiul comunităţilor locale, cu condiția ca acestea să nu contravină obiectivelor de conservare[CS5] .
Art. 11. – (1) Documentaţia necesară în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes naţional trebuie să cuprindă:
a) studiul de fundamentare ştiinţifică;
b) documentaţia cartografică cu limitele ariei naturale protejate, cu evidenţierea categoriilor de folosinţă a terenurilor;		b) documentaţia cartografică cu limitele ariei naturale protejate, cu evidenţierea, dacă există informații, a categoriilor de folosinţă a terenurilor;
b¹) suprafaţa şi situaţia juridică a terenurilor, cu precizarea proprietarilor la data înfiinţării ariei;		litera b^1) se abrogă[CS6]
b²) hotărârile consiliului comunal, orăşenesc, municipal sau judeţean, după caz, de avizare a suprafeţei administrative ce va urma să facă parte din aria naturală protejată;		b²) hotărârile consiliului comunal, orăşenesc, municipal sau judeţean, după caz, de avizare consultativă [CS7] a suprafeţei administrative ce va urma să facă parte din aria naturală protejată;
c) avizul Academiei Române.
(2) Normativul de conţinut al documentaţiei necesare în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes naţional se stabileşte de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor şi se aprobă prin ordin al conducătorului acesteia, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.		(2) Normativul de conţinut al documentaţiei necesare în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes naţional se stabileşte de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor şi se aprobă prin ordin al conducătorului acesteia, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) Documentaţia necesară în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes comunitar trebuie să cuprindă:
a) Formularul Standard Natura 2000, stabilit de Comisia Europeană prin Decizia 97/266/CE şi aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 207/2006 privind aprobarea conţinutului Formularului Standard Natura 2000 şi a manualului de completare a acestuia[CS8] ;		a) Formularul Standard Natura 2000 în vigoare la nivelul Uniunii Europene stabilit de Comisia Europeană;
b) avizul Academiei Române.
(4) Formularul Standard Natura 2000, prevăzut la alin. (3) lit. a) se poate modifica şi completa prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza recomandărilor Comisiei Europene.		(4) Formularul Standard Natura 2000 și manualul de completare a acestuia se poate modifica şi completa prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza recomandărilor Comisiei Europene.
(5) Documentaţia necesară în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes internaţional trebuie să cuprindă:
a) fundamentarea ştiinţifică a sitului patrimoniului natural universal, a zonei umede de importanţă internaţională, a geoparcului sau a rezervaţiei biosferei, după caz;
b) documentul prin care se atestă recunoaşterea zonei ca arie naturală protejată de interes internaţional de către organismele internaţionale autorizate;
c) avizul Academiei Române.
(6) Normativul de conţinut standard necesar în vederea fundamentării ştiinţifice a instituirii regimului de arie naturală protejată de interes internaţional stabilite de către organismele internaţionale autorizate se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.		Alin. (6) și (7) se abrogă[CS9] .
(7) Normativul de conţinut standard prevăzut la alin. (6) se poate modifica şi completa prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza recomandărilor organismelor internaţionale autorizate.		Alin. (6) și (7) se abrogă[CS10] .
Art. 12. – (1) În momentul primirii documentaţiei necesare instituirii regimului de arie naturală protejată, autorităţile competente pentru protecţia mediului trebuie să înştiinţeze deţinătorii şi administratorii de terenuri şi să iniţieze consultări cu toţi factorii interesaţi.
(2) Până la finalizarea procedurii de instituire a regimului de protecţie a ariilor naturale protejate, deţinătorii bunurilor cu valoare de patrimoniu natural, indiferent de destinaţia terenurilor, vor aplica şi vor respecta măsurile de protecţie, conservare şi utilizare stabilite cu caracter provizoriu de autorităţile competente pentru protecţia mediului, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 13. – Rezervaţiile ştiinţifice, parcurile naţionale, monumentele naturii, rezervaţiile naturale şi parcurile naturale, ariile speciale de protecţie avifaunistică, precum şi celelalte bunuri ale patrimoniului natural, cu regim de protecţie şi conservare dobândit până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin legi sau prin alte acte cu caracter normativ emise de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, îşi păstrează acelaşi regim.		Art. 13. – Toate tipurile de arii naturale protejate și categorii de management, precum şi celelalte bunuri ale patrimoniului natural, cu regim de protecţie şi conservare dobândit până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin legi sau prin alte acte cu caracter normativ emise de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, îşi păstrează acelaşi regim.
	După articolul 13, se introduce un nou articol, art. 13¹, cu următorul cuprins:„Art. 13¹ – În cazul ariilor naturale protejate de interes national care si-au pierdut valoarea si capacitatea conservativa pentru care au fost declarate initial, încetarea regimului de arie naturala protejata, se realizeaza printr-un act normativ de acelasi nivel cu cel prin care aria naturala protejata a fost instituita si declarata, în baza documentatiei prevazute la art. 11 alin. (1). este necesar sa se precizeze cine propune încetarea regimului de arie naturală protejată?	„Art. 13¹ – În cazul ariilor naturale protejate de interes national care si-au pierdut valoarea si capacitatea conservativa pentru care au fost instituite initial, încetarea regimului de arie naturala protejata, se realizeaza printr-un act normativ de acelasi nivel cu cel prin care aria naturala protejata a fost instituita si declarata, în baza documentatiei prevazute la art. 11 alin. (1), act normativ care este inițiat/aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului.
		La Art. 13¹ Se adaugă următoarele alineate:(2) Modificarea limitelor ariilor naturale protejate de interes naţional, în vederea delimitării cu o precizie mai bună se face la iniţiativa administratorului ariei naturale protejate în baza unui studiu ştiinţific, cu avizul consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. În cazul ariilor naturale protejate de interes naţional, fără limite aprobate până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă a Guvernului prin lege, stabilirea limitelor şi modificarea lor se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea administratorului ariei naturale protejate respective, în baza unui studiu ştiinţific, cu avizul Academiei Române şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
		(3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului dispune încetarea regimului de AP numai dacă aceasta poate demonstra că s-au luat toate măsurile posibile pentru refacerea valorii și capacității conservative degradate în urma impactului din activități umane, inclusiv prin refacere ecologică realizată pe cheltuiala entităților care au contribuit la degradare și/sau cu sprijin de la bugetul de stat.
		(4) Pierderea valorii și capacității conservative a ariilor naturale protejate din cauza activităților umane atrage după sine sancționarea autorităților și entităților responsabile care au contribuit la pierderea valorilor și capacității conservative, după caz. [CS11]
Art. 14. – (1) Abrogat prin punctul 16. din Lege nr. 49/2011 începând cu 16.04.2011.
(2) Coridoarele ecologice se stabilesc pe baza unor studii de specialitate şi sunt desemnate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române.		(2) Coridoarele ecologice se stabilesc pe baza unor studii de specialitate şi sunt instituite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române.
(3) Tipologia coridoarelor ecologice, precum şi normativul de conţinut al documentaţiei necesare în vederea desemnării coridoarelor ecologice se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.		(3) Tipologia coridoarelor ecologice, precum şi normativul de conţinut al documentaţiei necesare în vederea desemnării coridoarelor ecologice se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă[CS12]
(4) Măsurile de management pentru menţinerea funcţiilor coridoarelor ecologice se stabilesc prin ordinul prevăzut la alin. (3).
Art. 15. – Ariile naturale protejate şi coridoarele ecologice vor fi evidenţiate în mod obligatoriu de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în planurile naţionale, zonale şi locale de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în planurile cadastrale şi în cărţile funciare, precum şi de către autoritatea publică centrală pentru agricultură, în sistemul informatic de identificare a parcelelor (LPIS).		ART. 15[CS13]Ariile naturale protejate şi coridoarele ecologice vor fi evidenţiate în mod obligatoriu de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în planurile/programele naţionale, zonale şi locale de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în planurile cadastrale şi în cărţile funciare, precum şi de către autoritatea publică centrală pentru agricultură, în sistemul informatic de identificare a parcelelor (LPIS) în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
		Introdicere Articol nou:Art. 15¹. – (1) Autoritățile publice locale sunt obligate să evidențieze limitele ariilor naturale protejate în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului de orice tip. (2) La eliberarea certificatelor de urbanism, autoritățile publice locale menționează statutul de arie naturală protejată.
		Introdicere Articol nou:Art. 15². – (1) Pentru toate bunurile patrimoniului aflate sub regim de protecţie conform prezentei ordonanțe de urgență, se stabileşte o valoare de conservare, care să simbolizeze valoarea bunului respectiv pentru patrimoniul natural naţional, valoare care nu este identică cu valoarea imobliară a terenului, în cazul bunurilor naturale cuantificabile în unități de suprafață. Valoarea de conservare a speciilor din anexa nouă 2 (Specii protejate de interes naţional) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. (2) În cazul distrugerii unui bun al patrimoniului natural pentru care s-a stabilit o valoare de conservare, această valoare se plăteşte de către faptuitor, sumele constituindu-se într-un fond utilizat pentru implementarea planurilor/măsurilor de management. (3) În cazul în care avizul favorabil al unei instituţii a contribuit la distrugerea bunului patrimoniului natural, contravaloarea acesteia se achită de instituţia sau instituţiile respective iar actul administrativ emis este retras/anulat.”
SECŢIUNEA a 3-a Administrarea reţelei naţionale de arii naturale protejate
Art. 16. – (1) Ansamblul ariilor naturale protejate, desemnate conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, conform categoriilor definite în anexa nr. 1, constituie reţeaua naţională de arii naturale protejate.		Art. 16. – (1) Ansamblul ariilor naturale protejate, instituite conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, conform tipurilor definite în anexa nr. 1, constituie reţeaua naţională de arii naturale protejate.
(2) Administrarea rezervaţiilor biosferei, a parcurilor naţionale, a parcurilor naturale şi, după caz, a geoparcurilor, a siturilor patrimoniului natural universal, a zonelor umede de importanţă internaţională, a siturilor de importanţă comunitară, a ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică se realizează de către structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică.		(2) Administrarea rezervaţiilor biosferei, a parcurilor naţionale, a parcurilor naturale şi a geoparcurilor, și după caz, a siturilor patrimoniului natural universal, a zonelor umede de importanţă internaţională, a siturilor de importanţă comunitară, a ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică se realizează de către structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică.
(3) Rezervaţiile ştiinţifice, rezervaţiile naturale, monumentele naturii şi, după caz, geoparcurile, siturile patrimoniului natural universal, zonele umede de importanţă internaţională, siturile de importanţă comunitară, ariile speciale de conservare şi ariile de protecţie specială avifaunistică care nu necesită structuri de administrare special constituite se administrează prin preluare în custodie, potrivit art. 18 alin. (4).		(3) Rezervaţiile ştiinţifice, rezervaţiile naturale, monumentele naturii şi, după caz, geoparcurile, siturile patrimoniului natural universal, zonele umede de importanţă internaţională, siturile de importanţă comunitară, ariile speciale de conservare şi ariile de protecţie specială avifaunistică care nu necesită structuri de administrare special constituite se administrează prin preluare în custodie, potrivit art. 18 alin. (4).
(4) Modalităţile de administrare a ariilor naturale protejate şi a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim special de protecţie şi conservare, se stabilesc avându-se în vedere: a) categoria ariei naturale protejate; b) întinderea ariei naturale protejate şi complexitatea obiectivelor de management; c) capacitatea ştiinţifică şi tehnică şi posibilităţile financiare necesare atingerii obiectivelor de conservare.		(4) Modalităţile de administrare a ariilor naturale protejate şi a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim special de protecţie şi conservare, se stabilesc avându-se în vedere: a) tipul ariei naturale protejate și categoria de management; b) întinderea ariei naturale protejate şi complexitatea obiectivelor de management; c) necesitatea asigurării unei capacități ştiinţifice şi tehnice şi a resurselor financiare corespunzătoare pentru atingerea obiectivelor de conservare.
Art. 17. – (1) Responsabilităţile de administrare a ariilor naturale protejate şi a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim special de protecţie şi conservare, revin:
a) autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pentru ariile naturale protejate, declarate prin lege, prin hotărâre a Guvernului sau prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;		a) autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pentru ariile naturale protejate, declarate prin lege, prin hotărâre a Guvernului sau prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;
b) Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” pentru Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”; c) autorităţilor administraţiei publice locale, pentru ariile naturale protejate, declarate prin hotărâri ale acestora. (2) Abrogat prin punctul 24. din Lege nr. 49/2011 începând cu 16.04.2011. (3) Abrogat prin punctul 24. din Lege nr. 49/2011 începând cu 16.04.2011.
Art. 18. – (1) Administrarea ariilor naturale protejate şi a celorlalte bunuri ale patrimoniului natural aflate în reţeaua naţională de arii naturale protejate se face, potrivit legii, prin:
a) structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;		a) structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;
b) structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică şi aflate în subordinea unor regii autonome, companii şi societăţi comerciale naţionale, autorităţi ale administraţiei publice locale, servicii descentralizate ale administraţiei publice centrale, instituţii ştiinţifice de cercetare şi de învăţământ din sectorul public şi privat, muzee, organizaţii neguvernamentale, constituite potrivit legii şi aflate în coordonarea metodologică a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;		b) structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică şi aflate în subordinea unor regii autonome, companii şi societăţi [CS14] comerciale naţionale, autorităţi ale administraţiei publice locale, servicii descentralizate ale administraţiei publice centrale, instituţii ştiinţifice de cercetare şi de învăţământ din sectorul public şi privat, muzee, organizaţii neguvernamentale, constituite potrivit legii şi aflate în coordonarea metodologică a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;
c) structuri de administrare constituite în baza unor parteneriate publice sau public-private de comanagement, în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, prin direcţia de specialitate ori prin instituţiile subordonate, este parteneră la funcţionarea structurilor de administrare;		c) structuri de administrare constituite în baza unor parteneriate publice sau public-private de comanagement, în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, prin direcţia de specialitate ori prin instituţiile subordonate, este parteneră la funcţionarea structurilor de administrare;
d) persoane fizice şi juridice care au calitatea de custode şi se află în coordonarea metodologică a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;		d) persoane fizice şi juridice care au calitatea de custode şi se află în coordonarea metodologică a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;
e) instituţii din subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, delegate special în acest scop, pentru rezervaţiile ştiinţifice, rezervaţiile naturale, monumentele naturii şi, după caz, geoparcurile, siturile de importanţă comunitară, ariile speciale de conservare, ariile de protecţie specială avifaunistică şi celelalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protecţie şi care nu au fost preluate în custodie;		e) instituţii din subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, delegate special în acest scop, pentru rezervaţiile ştiinţifice, rezervaţiile naturale, monumentele naturii şi, după caz, geoparcurile, siturile de importanţă comunitară, ariile speciale de conservare, ariile de protecţie specială avifaunistică şi celelalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protecţie şi care nu au fost preluate în administrare;
f) Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării», aflată în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pentru Rezervaţia Biosferei «Delta Dunării».		f) Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării», aflată în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pentru Rezervaţia Biosferei «Delta Dunării».
(2) În cazul rezervaţiilor ştiinţifice, rezervaţiilor naturale, monumentelor naturii, siturilor de importanţă comunitară, ariilor speciale de conservare, ariilor de protecţie specială avifaunistică şi ale celorlalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protecţie, care nu sunt cuprinse în perimetrele rezervaţiilor biosferei, ale parcurilor naţionale sau ale parcurilor naturale, administrarea se poate asigura prin oricare dintre modalităţile prevăzute la alin. (1), după caz.
(3) În cazul rezervaţiilor ştiinţifice, rezervaţiilor naturale, monumentelor naturii, siturilor de importanţă comunitară, ariilor speciale de conservare, ariilor de protecţie specială avifaunistică şi ale celorlalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protecţie, care sunt cuprinse total sau parţial în perimetrele rezervaţiilor biosferei, ale parcurilor naţionale şi ale parcurilor naturale, administrarea se asigură de către structurile de administrare ale acestora.
(4) Modul de atribuire a administrării, respectiv a custodiei ariilor naturale protejate se stabileşte printr-o metodologie care se elaborează de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.		(4) Modul de atribuire a administrării, respectiv a custodiei ariilor naturale protejate se stabileşte printr-o metodologie care se elaborează de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
Art. 19. – (1) Structurile de administrare special constituite au personalitate juridică şi se stabilesc pentru asigurarea administrării ariilor naturale protejate, potrivit prevederilor art. 18 alin. (1) lit. a) şi b).		Art. 19. – (1) Structurile de administrare special constituite au personalitate juridică şi se stabilesc pentru asigurarea administrării ariilor naturale protejate, potrivit prevederilor art. 18 alin. (1) lit. a) şi b). Contractul de administrare şi legitimaţia de control pentru membrii structurii de administrare reprezintă documente valabile în faţa autorităţilor publice şi a altor persoane interesate.
	După alin. (1) al art. 19 se introduce un nou alineat, alin. (1¹), cu următorul cuprins: „(1¹) Structura de administrare prevăzută la alin. (1) se înfiinţează de către administratorii ariilor naturale protejate în termen de maxim 6 luni de la momentul atribuirii în administrare, conform metotodologiei prevăzute la art. 18 alin.( 4)”
(2) Pe lângă structurile de administrare special constituite se înfiinţează consilii consultative de administrare, alcătuite din reprezentanţi ai instituţiilor, organizaţiilor economice, organizaţiilor neguvernamentale, autorităţilor şi comunităţilor locale, care deţin cu orice titlu suprafeţe, bunuri sau au interese în perimetrul ori în vecinătatea ariei naturale protejate şi care sunt implicate şi interesate în aplicarea măsurilor de protecţie, în conservarea şi dezvoltarea durabilă a zonei.		(2) Pe lângă structurile de administrare special constituite se înfiinţează consilii consultative de administrare, alcătuite din reprezentanţi ai instituţiilor, mediului de afaceri, organizaţiilor neguvernamentale, autorităţilor şi comunităţilor locale, care deţin cu orice titlu suprafeţe, bunuri sau au interese în perimetrul ori în vecinătatea ariei naturale protejate şi care sunt implicate şi interesate în aplicarea măsurilor de protecţie, în conservarea şi dezvoltarea durabilă a zonei.
(3) Componenţa şi regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliilor consultative de administrare se propun de către administraţia ariei naturale protejate şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.		(3) Componenţa şi regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliilor consultative de administrare se propun de către administraţia ariei naturale protejate şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
(4) Structurile de administrare special constituite sunt îndrumate de un consiliu ştiinţific, cu rol de autoritate ştiinţifică, pe teritoriul ariei naturale protejate.
(5) Componenţa consiliilor ştiinţifice se propune de către administraţia ariilor naturale protejate, cu avizul Academiei Române, şi se aprobă de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, iar regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliilor ştiinţifice se stabileşte, cu avizul Academiei Române, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în mod unitar pentru toate ariile naturale protejate.		(5) Componenţa consiliilor ştiinţifice se propune de către administraţia ariilor naturale protejate, cu avizul Academiei Române, şi se aprobă de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, iar regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliilor ştiinţifice se stabileşte, cu avizul Academiei Române, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în mod unitar pentru toate ariile naturale protejate.Trebuie completat in sensul obligarii administratiilor ariilor naturale protejate sa propuna cooptarea in Consiliile Stiintifice a unor specialisti cu experienta relevanta, dovedita prin CV asumat si declaratie de disponibilitate (nu reprezentanti ai unor institutii publice centrale si judetene, fara nicio alta calitate decat aceea de a fi angajati ai acelor structuri) din toate domeniile relevante pentru aria protejata, mentionate in documentatia ce a stat la baza infiintarii respectivei arii naturale protejate.
(6) Evaluarea managementului ariilor naturale protejate care au structuri de administrare special constituite se face cel puţin o dată pe an de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza rapoartelor întocmite de structurile de administrare şi avizate de consiliile ştiinţifice.		(6) Evaluarea managementului ariilor naturale protejate care au structuri de administrare special constituite se face cel puţin o dată pe an de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza rapoartelor întocmite de structurile de administrare şi avizate de consiliile ştiinţifice.
Art. 20. – (1) Custozi pot fi persoane fizice sau juridice care au calificarea, instruirea şi mijloacele necesare pentru a stabili şi aplica măsurile de protecţie şi conservare a bunurilor încredinţate, conform convenţiei de custodie.		Art. 20. – (1) Custozi pot fi persoane fizice sau juridice care au calificarea, instruirea şi mijloacele necesare pentru a stabili şi aplica măsurile de protecţie şi conservare a bunurilor încredinţate, conform convenţiei de custodie, încheiată în baza metodologiei menționate la art. 18 alin. (4).
(2) Calitatea de custode se stabileşte prin încheierea de convenţii între părţi, conform legii, în care se stipulează obligaţiile şi drepturile acestora. Convenţia de custodie şi legitimaţia de custode reprezintă documente valabile în faţa autorităţilor publice şi a altor persoane interesate.		(2) Calitatea de custode se stabileşte prin încheierea de convenţii între părţi, conform legii, în care se stipulează obligaţiile şi drepturile acestora. Convenţia de custodie şi legitimaţia de control pentru custode reprezintă documente valabile în faţa autorităţilor publice şi a altor persoane interesate.
(3) Modalitatea încheierii convenţiilor de custodie şi eliberarea legitimaţiilor de custode sunt în competenţa de reglementare a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.		(3) Modalitatea încheierii contractelor de administrare și a convenţiilor de custodie, precum şi eliberarea legitimaţiilor de control pentru administratori sunt în competenţa de reglementare a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
Art. 21. – (1) Planurile de management şi regulamentele ariilor naturale protejate care au structuri de administrare special constituite se elaborează de către administratorii acestora, prin consultarea consiliilor consultative de administrare, se avizează de către consiliile ştiinţifice şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care nu există administratori sau în situaţia în care planurile de management sunt elaborate în cadrul unor proiecte cu finanţare naţională/europeană, acestea pot fi elaborate şi de către alte entităţi, urmând să fie însuşite de către administratori/custozi în procesul elaborării şi, respectiv, al aprobării acestora.		Art. 21. – (1) Planurile de management şi regulamentele ariilor naturale protejate care necesită structuri de administrare special constituite se elaborează de către administratorii acestora, prin consultarea consiliilor consultative de administrare, se avizează de către consiliile ştiinţifice şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care nu există administratori sau în situaţia în care planurile de management sunt elaborate în cadrul unor proiecte cu finanţare naţională/internațională, acestea pot fi elaborate şi de către alte entităţi, urmând să fie însuşite de către administratori/custozi în procesul elaborării şi, respectiv, al aprobării acestora.
(2) Pentru ariile naturale protejate care nu necesită structuri de administrare special constituite, planurile de management şi regulamentele se elaborează de către custozii acestora, se avizează de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului/structurile din subordinea acesteia, după caz, şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul autorităţilor publice centrale interesate. În cazul în care nu există custozi sau în situaţia în care planurile de management sunt elaborate în cadrul unor proiecte cu finanţare naţională/europeană, acestea pot fi elaborate şi de alte entităţi, urmând să fie însuşite de către custozi, în procesul elaborării şi, respectiv, al aprobării acestora.		(2) Pentru ariile naturale protejate care nu necesită structuri de administrare special constituite, planurile de management şi regulamentele se elaborează de către custozii acestora, se avizează de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului/structurile din subordinea acesteia, după caz, şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul [CS15] autorităţilor publice centrale interesate. În cazul în care nu există custozi sau în situaţia în care planurile de management sunt elaborate în cadrul unor proiecte cu finanţare naţională/internațională, acestea pot fi elaborate şi de alte entităţi, urmând să fie însuşite de către custozi, în procesul elaborării şi, respectiv, al aprobării acestora.
	După alin. (2) al art. 21 se introduc 2 noi alineate, alin. (2¹) şi (2²), cu următorul cuprins: „(2¹) Planurile de management prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt valabile pentru o perioadă de 5 ani de la data aprobării acestora, conform prevederilor legale în vigoare cu posibilitatea revizuirii acestora ori de câte ori este necesar.”	„(2¹) Planurile de management prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt valabile pentru o perioadă de 10 ani de la data aprobării acestora, conform prevederilor legale în vigoare cu posibilitatea revizuirii acestora în funcție de informațiile științifice relevante colectate în urma implementării planului de acțiuni din cuprinsul acestora.”
	„(2²) Prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, se aprobă Metodologia de elaborare a planurilor de management.”
(3) Măsurile prevăzute în planurile de management ale ariilor naturale protejate se elaborează astfel încât să ţină cont de condiţiile economice, sociale şi culturale ale comunităţilor locale, precum şi de particularităţile regionale şi locale ale zonei, prioritate având însă obiectivele de management ale ariei naturale protejate.
(4) Respectarea planurilor de management şi a regulamentelor este obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, pentru autorităţile care reglementează activităţi pe teritoriul ariilor naturale protejate, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice care deţin sau care administrează terenuri şi alte bunuri şi/sau care desfăşoară activităţi în perimetrul şi în vecinătatea ariei naturale protejate.
(5) Planurile de amenajare a teritoriului, cele de dezvoltare locală şi naţională, precum şi orice alte planuri de exploatare/utilizare a resurselor naturale din aria naturală protejată vor fi armonizate de către autorităţile emitente cu prevederile planului de management.		(5) Planurile de amenajare a teritoriului, cele de dezvoltare locală, regională şi naţională, precum şi orice alte planuri/programe de exploatare/utilizare a resurselor naturale din aria naturală protejată vor fi armonizate [CS16] de către autorităţile emitente cu prevederile planului de management în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență sau de la aprobarea planului de management, după caz.
(6) Autorităţile locale şi naţionale cu competenţe şi responsabilităţi în reglementarea activităţilor din ariile naturale protejate sunt obligate să instituie, de comun acord cu administratorii ariilor naturale protejate şi, după caz, cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, măsuri speciale pentru conservarea sau utilizarea durabilă a resurselor naturale din ariile naturale protejate, conform prevederilor planurilor de management.		(6) Autorităţile locale şi naţionale cu competenţe şi responsabilităţi în reglementarea activităţilor din ariile naturale protejate sunt obligate să instituie, de comun acord cu administratorii ariilor naturale protejate şi, după caz, cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, măsuri speciale pentru conservarea sau utilizarea durabilă a resurselor naturale din ariile naturale protejate, conform prevederilor planurilor de management.
(7) Ariile naturale protejate de interes comunitar sunt create pentru impunerea unor măsuri speciale în vederea conservării unor habitate naturale şi/sau specii sălbatice de interes comunitar. În cazul suprapunerii ariilor naturale protejate de interes comunitar cu ariile naturale protejate de interes naţional, se va realiza un singur plan de management integrat, ţinând cont de respectarea categoriei celei mai restrictive arii naturale protejate în zonele de suprapunere.		(7) Ariile naturale protejate de interes comunitar sunt create pentru impunerea unor măsuri speciale în vederea conservării unor habitate naturale şi/sau specii sălbatice de interes comunitar. În cazul suprapunerii ariilor naturale protejate de interes comunitar între ele și cu ariile naturale protejate de interes naţional, se va realiza un singur plan de management integrat, ţinând cont de respectarea categoriei celei mai restrictive de management ale ariilor naturale protejate în zonele de suprapunere.
Art. 22. – (1) Zonarea internă a parcurilor naţionale şi naturale se face prin planul de management, care este aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, prin definirea şi delimitarea, după caz, a zonelor de protecţie strictă, a zonelor de protecţie integrală, a zonelor-tampon şi a zonelor de dezvoltare durabilă a activităţilor umane. Termenul pentru elaborarea planului de management este de maximum 2 ani de la semnarea contractului de administrare.		Art. 22. – (1) Zonarea internă a parcurilor naţionale şi naturale se face prin planul de management, care este aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, prin definirea şi delimitarea, după caz, a zonelor de protecţie strictă, a zonelor de protecţie integrală, a zonelor-tampon şi a zonelor de dezvoltare durabilă a activităţilor umane. Termenul pentru elaborarea planului de management este de maximum 3 ani de la semnarea contractului de administrare.
(2) Zonele cu protecţie strictă sunt zonele din parcurile naţionale şi naturale, de mare importanţă ştiinţifică, ce cuprind atât rezervaţii ştiinţifice, cât şi zone sălbatice în care nu au existat intervenţii antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus.
(3) În zonele prevăzute la alin. (2) se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, educaţie ecologică, activităţi de ecoturism, cu limitările descrise în planurile de management.
(4) Zonele de protecţie integrală cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul parcurilor naţionale şi naturale.
(5) În zonele prevăzute la alin. (4) sunt interzise: a) orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare; b) activităţile de construcţii-investiţii, cu excepţia celor destinate administrării ariei naturale protejate şi/sau activităţilor de cercetare ştiinţifică ori a celor destinate asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi naturale.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în zonele de protecţie integrală, în afara perimetrelor rezervaţiilor ştiinţifice, se pot desfăşura următoarele activităţi:
a) ştiinţifice şi educative;
b) activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii;
c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animale domestice, proprietatea membrilor comunităţilor care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente;
d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;
e) Abrogată prin punctul 32. din Lege nr. 49/2011 începând cu 16.04.2011.
f) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;		f) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;
g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;		g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi păduri;
h) acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită extrageri de arbori, şi acţiunile de monitorizare a acestora;
i) acţiunile de combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulţire, cu avizul administraţiei, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.		i) acţiunile de combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulţire, cu avizul administraţiei, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor[CS17] .
(7) Zonele-tampon, în parcurile naţionale denumite zone de conservare durabilă şi în parcurile naturale denumite zone de management durabil, nu se includ în zonele cu protecţie integrală, strictă sau de dezvoltare durabilă a activităţilor umane şi care fac trecerea între zonele cu protecţie integrală şi cele de dezvoltare durabilă.
(7¹) În zonele-tampon, respectiv în zonele de conservare durabilă şi de management durabil este interzisă realizarea de construcţii noi, cu excepţia celor ce servesc strict administrării ariei naturale protejate sau activităţilor de cercetare ştiinţifică ori a celor destinate asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi naturale.
(8) În zonele de conservare durabilă se pot desfăşura următoarele activităţi:
a) ştiinţifice şi educative;
b) activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii;
c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului natural, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente;
d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;
e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, a planului de acţiune provizoriu, elaborat şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;		e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, a planului de acţiune provizoriu, elaborat şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;
f) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;		f) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;
g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;		g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi păduri;
h) activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor, se fac cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;		h) activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor, se fac cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor[CS18] ;
i) activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfăşura numai de către persoanele fizice sau juridice care deţin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunităţile locale, cu acordul administraţiei ariei naturale protejate;
j) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor, lucrări speciale de conservare cu accent pe promovarea regenerării naturale şi fără extragerea lemnului mort, cu excepţia cazurilor în care se manifestă atacuri de dăunători ai pădurii ce se pot extinde pe suprafeţe întinse, în primul rând de parcele întregi limitrofe zonelor cu protecţie strictă sau integrală, in restul zonei-tampon fiind permisă aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv cu perioada de regenerare de minimum 10 ani. Tratamentele silvice se vor aplica cu restricţii impuse de planurile de management al parcurilor şi de ghidurile de gospodărire a pădurilor în arii protejate.
k) activităţi tradiţionale de utilizare a resurselor regenerabile, prin introducerea de tehnologii cu impact redus.
(9) În zonele de management durabil se pot desfăşura următoarele activităţi:
a) ştiinţifice şi educative;
b) activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii;
c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animale domestice, de către proprietarii care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente;
d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;
e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, cu aprobarea planului de acţiune provizoriu de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;		e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, cu aprobarea planului de acţiune provizoriu de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;
f) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;		f) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;
g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;		g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi păduri;
h) activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;		h) activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor[CS19] ;
i) activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfăşura numai de persoanele fizice şi juridice care deţin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunităţile locale, cu aprobarea administraţiei ariei naturale protejate;
j) activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor, precum şi alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale; k) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare; l) aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinarit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng, în salcâmete şi în zăvoaie de plop şi salcie. În cazul arboretelor de plop euramerican se poate aplica şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici, iar în arboretele de molid, tăieri rase pe parcelele de maximum 1 ha; m) activităţi de vânătoare cu avizarea cotelor de recoltă şi a acţiunilor de vânătoare de către administratorul ariei naturale protejate. Avizarea cotelor de recoltă de către administratorul ariei naturale protejate se face în baza hotărârii consiliului ştiinţific; n) activităţi de pescuit sportiv.
(10) Zone de dezvoltare durabilă a activităţilor umane sunt zonele în care se permit activităţi de investiţii/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversităţii. (11) În zonele de dezvoltare durabilă se pot desfăşura următoarele activităţi, cu respectarea prevederilor din planurile de management: a) activităţi de vânătoare, în zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naturale; b) activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor; c) activităţi de pescuit sportiv, industrial şi piscicultură; d) activităţi de exploatare a resurselor minerale neregenerabile, dacă această posibilitate este prevăzută în planul de management al parcului şi dacă reprezintă o activitate tradiţională; e) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare; f) aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice ori în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng în salcâmete şi zăvoaie de plop şi salcie. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naţionale se pot aplica tratamentul tăierilor rase în arboretele de molid pe suprafeţe de maximum 1 ha, precum şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de plop euramerican. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naturale se poate aplica şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de molid pe suprafeţe de maximum 1 ha şi plop euramerican; g) activităţi specifice modului de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi creşterea animalelor, în conformitate cu legislaţia specifică din sistemul de agricultură ecologică; h) alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale. i) activităţi de construcţii/investiţii, cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate pentru fiecare obiectiv, conforme planurilor de urbanism legal aprobate.		Abrogare: Art. 22. (11) i) activitati de constructii/investitii, cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate pentru fiecare obiectiv, conforme planurilor de urbanism legal aprobate.Justificare: contrar scopului parcurilor nationale.
Art. 23. – (1) În rezervaţiile ştiinţifice sunt interzise orice activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, cu limitările descrise în planurile de management, cu acordul Academiei Române şi al administratorului ariei naturale protejate.
(2) În rezervaţiile naturale nu sunt permise activităţi de utilizare a resurselor naturale. Prin excepţie, sunt permise numai acele intervenţii care au drept scopuri protejarea, promovarea şi asigurarea continuităţii existenţei obiectivelor pentru care au fost constituite, precum şi unele activităţi de valorificare durabilă a anumitor resurse naturale.		(2) În rezervaţiile naturale nu sunt permise activităţi de utilizare a resurselor naturale. Prin excepţie, sunt permise numai acele intervenţii care au drept scopuri protejarea, promovarea şi asigurarea continuităţii existenţei obiectivelor pentru care au fost constituite.[CS20]
		Introducere articol nou:Art. 23¹. – (1) Pentru siturile Natura 2000, în planul de management și regulament se poate stabili o zonare internă, pe baza studiilor de cartare a habitatelor și a evaluărilor populaționale a speciilor de interes comunitar. În cazul în care siturile Natura 2000 sunt zonate, atunci zonele sunt denumite generic zona 1, zona 2 și, zona 3, unde zona 1 este cea mai restrictivă, iar celelalte au nivele graduale inferioare de restricții. (2) Zona 1 Natura 2000 cuprinde ariile naturale protejat de interes național suprapuse, habitatele prioritare și alte habitate pentru care este necesară protecția în vederea dobândirii sau menținerii unui statut de conservare favorabil, zonele cele mai importante pentru speciile de interes comunitar şi zone în care nivelul intervenţiilor antropice a fost foarte redus. (3) Zona 2 reprezintă zona tampon între Zona 1 și Zona 3 Natura 2000 și cuprinde habitatele mai puțin utilizate/exploatate de societatea umană și de importanță medie pentru speciile de interes comunitar, orice alte zone naturale sau seminaturale în care dezvoltarea comunităților trebuie să se realizeze în mod controlat. (4) Zona 3 Natura 2000 cuprinde zonele de intravilan, terenurile agricole puțin utilizate de speciile de interes comunitar, zonele forestiere exploatate intensiv[CS21] , căile de acces, obiectivele izolate de dezvoltare (5) Prin regulament şi plan de management stabilesc modalităţile de practicare a activităţilor umane, în fiecare din zonele descrise la alin. (1) – (4), în funcţie de obiectivele de conservare ale ariilor naturale protejate.
Art. 24. – (1) Amenajamentele silvice ale unităţilor de producţie/proprietăţilor ce intră în componenţa ariilor naturale protejate vor fi revizuite în mod obligatoriu în termen de 12 luni de la aprobarea planurilor de management. Până la revizuirea amenajamentelor silvice nu se vor aplica de către administratorii fondului forestier din acestea decât acele prevederi care sunt conforme legislaţiei specifice ariilor naturale protejate şi planurilor de management în vigoare.		Art. 24. – (1) Amenajamentele silvice ale unităţilor de producţie/proprietăţilor ce intră în componenţa ariilor naturale protejate vor fi revizuite în mod obligatoriu în termen de 12 luni de la aprobarea planurilor de management. Până la revizuirea amenajamentelor silvice administratorii fondului forestier vor aplica acele prevederi care sunt conforme legislaţiei specifice ariilor naturale protejate şi planurilor de management în vigoare[CS22] .
(2) Planurile de dezvoltare pentru zonele incluse în arii naturale protejate se modifică de către autorităţile responsabile în conformitate cu prevederile planurilor de management, respectiv cu obiectivele de conservare a ariilor naturale protejate care nu dispun de plan de management.		(2) Planurile/programele de dezvoltare pentru zonele incluse în arii naturale protejate se modifică de către autorităţile responsabile în conformitate cu prevederile planurilor de management, respectiv cu obiectivele de conservare a ariilor naturale protejate care nu dispun de plan de management.[CS23]
Art. 25. – Evaluarea managementului ariilor naturale protejate se face cel puţin o dată pe an, pe baza monitorizării şi controalelor efectuate în teren de către autorităţile competente pentru protecţia mediului.		Art. 25. – Evaluarea eficienței managementului ariilor naturale protejate se face pe baza metodologiilor existente la nivel internațional/european și aplicabile la specificul categoriei de management al ariei naturale protejate, cel puţin o dată pe an şi în urma controalelor efectuate în teren de către autorităţile competente pentru protecţia mediului.
Art. 26. – (1) Pentru terenurile din arii naturale protejate deţinute în regim de proprietate privată sau concesionate, proprietarii ori concesionarii vor primi compensaţii pentru respectarea prevederilor restrictive din planul de management al ariei naturale protejate ori pentru măsurile de conservare instituite potrivit alin. (2). Modalitatea de solicitare, de calcul şi de acordare a compensaţiilor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Compensaţiile se vor acorda începând cu data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.		Art. 26. – (1) Pentru terenurile din arii naturale protejate deţinute în regim de proprietate privată sau concesionate, proprietarii ori concesionarii vor primi compensaţii pentru respectarea prevederilor restrictive din planul de management al ariei naturale protejate ori pentru măsurile de conservare instituite potrivit alin. (2). Modalitatea de solicitare, de calcul şi de acordare a compensaţiilor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Compensaţiile se vor acorda începând cu data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Până la aprobarea planurilor de management, potrivit prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2), administratorii ariilor naturale protejate respective au obligaţia să stabilească un set de măsuri de conservare, pentru care este necesară acordarea de compensaţii, şi să transmită aceste informaţii autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 6 luni de la preluarea administrării ariei naturale protejate.		(2) Până la aprobarea planurilor de management, potrivit prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2), administratorii ariilor naturale protejate respective au obligaţia să stabilească un set de măsuri minime de conservare, restrictive, pentru care este necesară acordarea de compensaţii, şi să transmită aceste informaţii autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 6 luni de la preluarea administrării ariei naturale protejate.
(3) Proprietarii de terenuri extravilane situate în arii naturale protejate supuse unor restricţii de utilizare sunt scutiţi de plata impozitului pe teren.		(3) Proprietarii de terenuri extravilane situate în arii naturale protejate care se supun restricţiilor de utilizare impuse prin planul de management/setul de măsuri minime de conservare stabilite conform alineatului (2) sunt scutiţi de plata impozitului pe teren.[CS24]
(4) Scutirea de la plata impozitului pe teren se acordă în baza unei confirmări emise de administraţia ariei naturale protejate sau de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor.		(4) Scutirea de la plata impozitului pe teren se acordă în baza unei adeverințe emise de administratorul ariei naturale protejate sau de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor.
(5) Pentru unele bunuri floristice şi faunistice ale patrimoniului natural, existente în grădini şi în parcuri de agrement, în grădini zoologice, precum şi în colecţii muzeistice, ca bunuri ale patrimoniului natural floristic, faunistic, geologic, paleontologic, mineralogic şi de altă natură, măsurile necesare de protecţie şi conservare vor fi luate de către administratorii sau deţinătorii acestora.
Art. 27. – (1) Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate de interes naţional/internaţional, cu excepţia celor aflate în zonele de dezvoltare durabilă, se poate face numai pentru obiective care vizează asigurarea securităţii naţionale, asigurarea securităţii, sănătăţii oamenilor şi animalelor sau pentru obiectivele destinate cercetării ştiinţifice şi bunei administrări a ariei naturale protejate.		(1) Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic și întroducerea în intravilan de terenuri de pe raza ariei naturale protejate de interes naţional/internaţional, cu excepţia celor aflate în zonele de dezvoltare durabilă, se poate face numai pentru obiective care vizează asigurarea securităţii naţionale, asigurarea securităţii, sănătăţii oamenilor şi animalelor sau pentru obiectivele destinate cercetării ştiinţifice şi bunei administrări a ariei naturale protejate, cu avizul administratorului ariei naturale protejate.
(2) Pentru orice plan sau proiect care necesită scoaterea definitivă ori temporară din circuitul agricol sau silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate de interes comunitar, care nu se suprapune cu alte categorii de arii naturale protejate, aceasta se face cu respectarea prevederilor art. 28.		(2) Pentru orice plan, proiect sau program care necesită scoaterea definitivă ori temporară din circuitul agricol sau silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate de interes comunitar, care nu se suprapune cu alte categorii de management ale ariilor naturale protejate, aceastase face cu respectarea prevederilor art. 28 și 28¹, cu avizul administratorului ariei naturale protejate.
(3) Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate, conform prevederilor alin. (1), se face de către autoritatea publică centrală pentru agricultură sau, după caz, de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, în baza actelor de reglementare emise de autorităţile competente pentru protecţia mediului.		(3) Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate, conform prevederilor alin. (1), se face de către autoritatea publică centrală pentru agricultură sau, după caz, de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi păduri, în baza actelor de reglementare emise de autorităţile competente pentru protecţia mediului, cu avizul administratorului ariei naturale protejate.
(4) Pentru protecţia patrimoniului natural şi a peisajului, autorităţile administraţiei publice centrale cu responsabilităţi în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului, mediului şi dezvoltării durabile elaborează un regulament-cadru de urbanism pentru Rezervaţia Biosferei «Delta Dunării», care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 28. – (1) Sunt interzise activităţile din perimetrele ariilor naturale protejate de interes comunitar care pot să genereze poluarea sau deteriorarea habitatelor, precum şi perturbări ale speciilor pentru care au fost desemnate ariile respective, atunci când aceste activităţi au un efect semnificativ, având în vedere obiectivele de protecţie şi conservare a speciilor şi habitatelor. Pentru protejarea şi conservarea păsărilor sălbatice, inclusiv a celor migratoare, sunt interzise activităţile din afara ariilor naturale protejate care ar produce poluarea sau deteriorarea habitatelor.		Art. 28. – (1) Sunt interzise activităţile din perimetrele ariilor naturale protejate de interes comunitar care pot să genereze poluarea sau deteriorarea habitatelor, precum şi perturbări ale speciilor pentru care au fost instituite ariile respective, atunci când aceste activităţi au un impact semnificativ, având în vedere obiectivele de protecţie şi conservare a speciilor şi habitatelor. Pentru protejarea şi conservarea păsărilor sălbatice, inclusiv a celor migratoare, sunt interzise activităţile din afara ariilor naturale protejate care ar produce poluarea sau deteriorarea habitatelor.
(2) Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă ori nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, singur sau în combinaţie cu alte planuri ori proiecte, este supus unei evaluări adecvate a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, avându-se în vedere obiectivele de conservare a acesteia.		(2) Orice plan, proiect sau program care nu are o legătură directă ori nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, singur sau în combinaţie cu alte planuri, proiecte ori programe, este supus unei evaluări adecvate a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, avându-se în vedere obiectivele de conservare a acesteia.
(3) Ghidul metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, precum şi competenţele de emitere a avizului Natura 2000 se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.		(3) Ghidul metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor, proiectelor, programelor și activităților asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, precum şi competenţele de emitere a avizului Natura 2000 se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
(4) În cazul planurilor sau proiectelor care se supun evaluării de mediu ori evaluării impactului asupra mediului, evaluarea adecvată a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar este parte integrantă din acestea.		(4) În cazul planurilor, proiectelor sau programelor care se supun evaluării de mediu ori evaluării impactului asupra mediului, evaluarea adecvată a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar este parte integrantă din acestea.
(5) În urma evaluării adecvate, autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite avizul Natura 2000 sau decizia de respingere a proiectului ori a planului. În situaţiile prevăzute la alin. (4), autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite avizul de mediu sau decizia de respingere a solicitării de aviz de mediu ori, după caz, acordul de mediu sau decizia de respingere a solicitării de acord de mediu, aceste documente incluzând concluziile evaluării adecvate.		(5) În urma evaluării adecvate, autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite avizul Natura 2000 sau decizia de respingere a proiectului, planului ori a programului. În situaţiile prevăzute la alin. (4), autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite avizul de mediu sau decizia de respingere a solicitării de aviz de mediu ori, după caz, acordul de mediu sau decizia de respingere a solicitării de acord de mediu, aceste documente incluzând concluziile evaluării adecvate.
(6) Acordul de mediu, avizul de mediu sau avizul Natura 2000, după caz, pentru proiectele şi/sau planurile prevăzute la alin. (2) se emite numai dacă proiectul sau planul nu afectează în mod negativ integritatea ariei naturale protejate respective şi după consultarea publicului, în conformitate cu legislaţia în domeniu.		(6) Acordul de mediu, avizul de mediu sau avizul Natura 2000, după caz, pentru proiectele, planurile şi/sau programele prevăzute la alin. (2) se emite numai dacă proiectul, planul sau programul nu afectează în mod negativ integritatea ariei naturale protejate respective şi după consultarea publicului, în conformitate cu legislaţia în domeniu.
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), în cazul în care evaluarea adecvată relevă efecte negative semnificative asupra ariei naturale protejate şi, în lipsa unor soluţii alternative, planul sau proiectul trebuie totuşi realizat din considerente imperative de interes public major, inclusiv de ordin social ori economic, autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite acordul de mediu, avizul de mediu sau avizul Natura 2000, după caz, numai după stabilirea măsurilor compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa globală a reţelei «Natura 2000».		(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), în cazul în care evaluarea adecvată relevă efecte negative semnificative asupra ariei naturale protejate şi, în lipsa unor soluţii alternative, planul, proiectul sau programul trebuie totuşi realizat din considerente imperative de interes public major, inclusiv de ordin social ori economic, autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite acordul de mediu, avizul de mediu sau avizul Natura 2000, după caz, numai după stabilirea măsurilor compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa globală a reţelei «Natura 2000».
(8) În situaţiile prevăzute la alin. (7), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor informează Comisia Europeană despre măsurile compensatorii adoptate.		(8) În situaţiile prevăzute la alin. (7), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor informează Comisia Europeană despre măsurile compensatorii adoptate.
(9) În situaţia în care siturile incluse în reţeaua «Natura 2000», identificate conform legislaţiei în vigoare, adăpostesc un tip de habitat natural prioritar şi/sau o specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate pentru emiterea acordului de mediu, avizului de mediu sau avizului Natura 2000, după caz, sunt cele privind: a) sănătatea sau siguranţa publică; b) anumite consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu; c) alte motive imperative de interes public major asupra cărora s-a obţinut punctul de vedere al Comisiei Europene.
(10) În procedura de emitere a actelor de reglementare pentru planuri, proiecte şi/sau activităţi care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar, autorităţile competente pentru protecţia mediului solicită şi ţin seama de avizul administratorilor, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate.	La articolul 28, alineatul (10) se modifică şi va avea următorul cuprins:„(10) În procedura de emitere a actelor de reglementare pentru planuri, proiecte şi/sau activităţi care pot afecta ariile naturale protejate de interes naţional şi comunitar, autorităţile competente pentru protecţia mediului solicită avizul administratorilor, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate.”	(10) În procedura de emitere a actelor de reglementare pentru planuri, proiecte, programe şi/sau activităţi care pot afecta ariile naturale protejate de interes naţional şi comunitar, autorităţile competente pentru protecţia mediului solicită avizul conform [CS25] administratorilor respectiv al custozilor ariilor naturale protejate
	La articolul 28, după alin. (10) se introduc patru noi alineate, alin. (10¹)-(10²) cu următorul cuprins:(10¹) Avizul administratorilor, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate se formulează şi se transmite în scris, in procedura de emitere a actelor de reglementare, după parcurgerea etapelor procedurale si anterior emiterii actului de reglementare, în termen de maxim 30 de zile de la data primirii solicitării cu documentatia completa si/sau de la primirea informatiilor suplimentare, daca nu este prevazuta alta perioada intr-un alt act normativ sau in procedurile de reglementare prin care s-a solicitat avizul administratorului/custodelui. El poate fi: favorabil, favorabil cu obiecţii sau propuneri sau nefavorabil.	(10¹) Avizul administratorilor, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate se formulează şi se transmite în scris, in procedura de emitere a actelor de reglementare, după parcurgerea etapelor procedurale si anterior emiterii actului de reglementare, în termen de maxim 30 de zile de la data primirii solicitării cu documentatia completa si/sau de la primirea informatiilor suplimentare, daca nu este prevazuta alta perioada intr-un alt act normativ sau in procedurile de reglementare prin care s-a solicitat avizul administratorului/custodelui. El poate fi: favorabil, favorabil cu condiții sau nefavorabil.
	(10²) Avizul administratorilor, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate favorabil cu obiecţii sau propuneri sau nefavorabil se motivează şi poate fi însoţit de documentele sau de informaţiile pe care se sprijină.	(10²) Avizul administratorilor, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate favorabil cu condiții sau nefavorabil se motivează şi poate fi însoţit de documentele sau de informaţiile pe care se sprijină.
(11) Administratorii şi custozii ariilor naturale protejate de interes naţional şi/sau comunitar, în vederea luării în considerare a tuturor aspectelor din teren, vor fi consultaţi de către autorităţile de mediu competente în cadrul etapei de încadrare de mediu a proiectelor/planurilor/activităţilor care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate.		(11) Administratorii şi custozii ariilor naturale protejate de interes naţional şi/sau comunitar, în vederea luării în considerare a tuturor aspectelor din teren, vor fi consultaţi de către autorităţile de mediu competente în cadrul etapei de încadrare de mediu a proiectelor/planurilor/programelor/activităţilor care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate.
	După alin. (11) al art. 28 se introduce un nou alineat, alin. (12), care va avea următorul cuprins:„(12) Procedura de emitere a avizului de către administratorii/custozii ariilor naturale protejate se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi cuprinde cel puţin următoarele: termenul de emitere al avizului, valabilitatea avizului, modul de solicitare de informaţii şi formatul tip al avizului.”	„(12) Procedura de emitere a avizului de către administratorii/custozii ariilor naturale protejate se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi cuprinde cel puţin următoarele: termenul de emitere al avizului, valabilitatea avizului, modul de solicitare de informaţii şi formatul tip al avizului.”
Art. 28¹. – Emiterea actelor de reglementare pentru planuri/proiecte/activităţi în ariile naturale protejate se realizează numai cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate de interes naţional/internaţional.	Art. 28¹se abrogă	Nu suntem de acord cu abrogarea. Articolul anterior se referă doar la AP de interes comunitar.Art. 28¹. – (1) Emiterea actelor de reglementare pentru planuri/proiecte/programe/activităţi în ariile naturale protejate se realizează numai cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate de interes naţional/internaţional.
		Introducere 2 alineate noi:(2) Activităţile de exploatare a resurselor naturale din ariile naturale protejate se vor desfăşura numai după întocmirea unor studii (amenajamente silvice, studii agricole, zootehnice, turistice, piscicole, cinegetice, geologice, etc) sau pe bază de proiecte (pentru construcţii de orice fel).
		(3) Studiile /proiectele de fundamentare a activităţilor de utilizare a resurselor naturale se supun de către proiectanţi avizării administratorilor ariilor naturale protejate în vederea verificării încadrării activităţilor planificate în prevederile planurilor de management ale ariei naturale protejate
		(4) Studiile/proiectele aprobate de autorităţile competente înaintea intrării în vigoare a planurilor de management ale ariilor naturale protejate se supun în mod obligatoriu de către beneficiarii acestora avizării administratorilor ariilor naturale protejate în vederea verificării încadrării activităţilor propuse în planurile de management ale ariilor naturale protejate. În cazul în care aceste studii/proiecte prevăd activităţi care nu se încadrează în prevederile planurilor de management, vor fi refăcute în termen de maxim 6 luni de la apariţia prezentei legi sau de la declararea ariei naturale protejate. Până la refacerea studiilor, desfăşurarea activităţilor care contravin planurilor de management sunt interzise.
		(5) Beneficiarii studiilor/proiectelor menţionate la alineatul (1) precum şi persoanele juridice care desfăşoară activităţi pe baza lor au obligaţia de a furniza administratorilor ariilor naturale protejate, la solicitarea acestora, datele necesare referitoare la desfăşurarea activităţilor prevăzute de studii.
Art. 29. – (1) Construcţiile, dotările şi alte amenajări existente în perimetrul ariilor naturale protejate legal constituite, realizate din investiţii publice pe terenuri ce aparţin domeniului public, vor fi destinate, cu prioritate, activităţilor administrative şi ştiinţifice ale celor care le asigură managementul, precum şi altor activităţi în legătură cu buna administrare.
(2) În toate situaţiile în care managementul ariilor naturale protejate este realizat prin structuri proprii de administrare, acestea vor dispune de un sediu administrativ asigurat, cu prioritate dintre cele prevăzute la alin. (1).
(3) În ariile naturale protejate în care este permis ecoturismul, construcţiile, dotările şi amenajările prevăzute la alin. (1) pot fi destinate şi acestui scop, precum şi activităţilor de educaţie şi instruire ecologică ce se organizează în cooperare cu autorităţile locale, instituţiile de învăţământ şi cu organizaţiile neguvernamentale angajate în activităţi de protecţie şi educaţie ecologică.
(4) În cazul construcţiilor existente în ariile naturale protejate, care nu sunt amplasate în zonele de dezvoltare durabilă, realizate cu respectarea legislaţiei, se permite întreţinerea sau refacerea lor, în caz de distrugere, fără posibilitatea extinderii acestora, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific.
(5) Sunt permise activităţi pentru menţinerea în stare de funcţionare a infrastructurii de transport public şi a celei de furnizare a utilităţilor publice existente, realizate cu respectarea prevederilor legale, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific.
Art. 30. – (1) Administratorii ariilor naturale protejate au obligaţia să evalueze costurile necesare implementării planurilor de management şi să le comunice autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.	La articolul 30, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:„(1) Administratorii ariilor naturale protejate au obligaţia să evalueze costurile necesare implementării planurilor de management şi să le comunice autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.”	Art. 30. – (1) Administratorii ariilor naturale protejate au obligaţia să evalueze costurile necesare implementării planurilor de management şi să le comunice autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
(2) Resursele financiare necesare bunei administrări a ariilor naturale protejate de interes internaţional, comunitar şi naţional se asigură din bugetul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, fiind destinate pentru implementarea planurilor de management şi/sau a măsurilor de conservare, precum şi pentru funcţionarea administraţiilor din subordine.[CS26]		(2) Resursele financiare necesare bunei administrări a ariilor naturale protejate de interes internaţional, comunitar şi naţional se asigură din bugetul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, fiind destinate pentru implementarea planurilor de management şi/sau a măsurilor de conservare, precum şi pentru funcţionarea administraţiilor din subordine.
	După alin. (2) al art. 30 se introduce un alineat nou, alin. (2¹), care va avea următorul cuprins:„(2¹) Metodologia de alocare a resurselor financiare prevăzute la alin. (2) se aprobă prin ordin al conducătorului autoritătii centrale pentru protectia mediului.	„(2¹) Metodologia de alocare a resurselor financiare prevăzute la alin. (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(3) Pentru completarea resurselor financiare necesare bunei administrări a ariilor naturale protejate, administratorii/custozii acestora pot institui un sistem de tarife, ce se stabileşte de administratorul/custodele ariei naturale protejate şi se constituie ca venituri proprii pentru sistemul de arii naturale protejate.		(3) Pentru completarea resurselor financiare necesare bunei administrări a ariilor naturale protejate, administratorii/custozii acestora pot institui un sistem de tarife, ce se stabileşte de administratorul/custodele ariei naturale protejate şi se constituie ca venituri proprii pentru sistemul de arii naturale protejate.
(4) Din tarifele prevăzute la alin. (3), cele instituite pentru vizitarea ariilor naturale protejate, pentru analizarea documentaţiilor şi eliberarea de avize conform legii, pentru fotografiatul şi filmatul în scop comercial se avizează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, prin direcţia responsabilă cu administrarea ariilor naturale protejate, conform prevederilor metodologiei aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.	„(4) Prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului se stabileşte nivelul maxim pentru următoarele categorii de tarife prevăzute la alin. (3): tarifele instituite pentru vizitarea ariilor naturale protejate, pentru analizarea documentaţiilor şi eliberarea de avize conform legii, pentru fotografiatul şi filmatul în scop comercial.	„(4) Prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului se stabileşte nivelul maxim pentru următoarele categorii de tarife prevăzute la alin. (3): tarifele instituite pentru vizitarea ariilor naturale protejate, pentru analizarea documentaţiilor şi eliberarea de avize și adeverințe conform legii, pentru fotografiatul şi filmatul în scop comercial.
	După alin. (4) al art. 30 se introduce un alineat nou, alin. (4¹), care va avea următorul cuprins:„(4¹) Nivelul maxim al tarifelor prevăzute la alin. (4) se actualizează anual, pe baza indicelui de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică.”
(5) Sumele provenite din tarifele prevăzute la alin. (4) se fac venit la bugetul administraţiei ariei naturale protejate, pentru realizarea obiectivelor din planul de management.
(6) Pentru siturile «Natura 2000» autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor trebuie să transmită Comisiei Europene costurile estimate pentru aplicarea măsurilor de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar, în vederea cofinanţării.		(6) Pentru siturile «Natura 2000» autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor trebuie să transmită Comisiei Europene costurile estimate pentru aplicarea măsurilor de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar, în vederea cofinanţării.
CAPITOLUL III Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice de floră şi faună
Art. 31. – (1) Protecţia şi conservarea habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice de interes comunitar, cu excepţia păsărilor, existente pe teritoriul României şi prevăzute în anexele nr. 2 şi 3, se fac prin declararea de situri de importanţă comunitară şi arii speciale de conservare, selectate şi desemnate în conformitate cu criteriile stabilite în anexa nr. 7 şi cu prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (4).		Art. 31. – (1) Protecţia şi conservarea habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice de interes comunitar, cu excepţia păsărilor, existente pe teritoriul României şi prevăzute în anexele nr. 2 şi 3, se fac prin instituirea de situri de importanţă comunitară şi arii speciale de conservare, selectate şi aprobate în conformitate cu criteriile stabilite în anexa nr. 7 şi cu prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (4).
(2) În vederea protecţiei şi conservării speciilor de păsări sălbatice prevăzute în anexa nr. 3, precum şi a celor migratoare care apar în mod regulat şi nu sunt prevăzute în această anexă, se declară arii de protecţie specială avifaunistică, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) lit. b).
(3) Protecţia şi conservarea habitatelor naturale terestre şi acvatice de interes naţional, precum şi a speciilor protejate de plante şi animale sălbatice se fac prin declararea de arii naturale protejate de interes naţional sau prin aplicarea de măsuri de protecţie în afara ariilor naturale protejate.		(3) Protecţia şi conservarea habitatelor naturale terestre şi acvatice de interes naţional și internațional, precum şi a speciilor protejate de plante şi animale sălbatice se fac prin instituirea de arii naturale protejate de interes naţional și internațional și prin aplicarea de măsuri de protecţie în afara ariilor naturale protejate.
(4) În scopul protecţiei şi conservării speciilor, se elaborează planuri de acţiune naţionale/regionale pentru fiecare specie, documente care conţin măsuri de acţiune şi conservare, în conformitate cu planurile de acţiune pentru specii, agreate la nivel internaţional/european.		(4) În scopul protecţiei şi conservării speciilor, se elaborează planuri de acţiune și management naţionale/regionale pentru fiecare specie, documente care conţin măsuri de acţiune şi conservare, în conformitate cu planurile de acţiune și management pentru specii, agreate la nivel internaţional/european.
(5) Planurile prevăzute la alin. (4) se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.		(5) Planurile prevăzute la alin. (4) se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
Art. 32. – (1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte sistemul de monitorizare a stării de conservare a habitatelor naturale şi speciilor de floră şi faună sălbatică de interes comunitar.
(2) Pe baza rezultatelor evaluărilor stării de conservare a habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică de interes comunitar, se poate propune modificarea listei naţionale a siturilor „Natura 2000”.
Art. 33. – (1) Pentru speciile de plante şi animale sălbatice terestre, acvatice şi subterane, prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B, cu excepţia speciilor de păsări, şi care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât şi în afara lor, sunt interzise: a) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic; b) perturbarea intenţionată în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie; c) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau ouălor din natură; d) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă; e) recoltarea florilor şi a fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a acestor plante în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic; f) deţinerea, transportul, vânzarea sau schimburile în orice scop, precum şi oferirea spre schimb sau vânzare a exemplarelor luate din natură, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic.
(2) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 33 alin. (3) şi (4) şi ale art. 38 din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi ale art. 17, art. 19 alin. (5), art. 20, 22, 24 şi art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea protejării tuturor speciilor de păsări, inclusiv a celor migratoare, sunt interzise: a) uciderea sau capturarea intenţionată, indiferent de metoda utilizată; b) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau ouălor din natură; c) culegerea ouălor din natură şi păstrarea acestora, chiar dacă sunt goale; d) perturbarea intenţionată, în special în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare, dacă o astfel de perturbare este relevantă în contextul obiectivelor prezentei ordonanţe de urgenţă; e) deţinerea exemplarelor din speciile pentru care sunt interzise vânarea şi capturarea; f) vânzarea, deţinerea şi/sau transportul în scopul vânzării şi oferirii spre vânzare a acestora în stare vie ori moartă sau a oricăror părţi ori produse provenite de la acestea, uşor de identificat.
(3) Speciile de păsări prevăzute în anexa nr. 5 C sunt acceptate la vânătoare, în afara perioadelor de reproducere şi creştere a puilor.
(4) În cazul speciilor de păsări migratoare prevăzute în anexa nr. 5 C, este interzisă vânarea acestora în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit.		(4) În cazul speciilor de păsări migratoare prevăzute în anexa nr. 5 C, este interzisă vânarea acestora în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de migrație spre și dinspre zonele de cuibărit.
(5) Activităţile prevăzute la alin. (2) lit. f) nu sunt interzise în cazul speciilor prevăzute în anexa nr. 5 D, cu condiţia să fi fost capturate sau ucise ori obţinute prin mijloace legale.
(6) Pentru speciile indicate în anexa nr. 5 E, activităţile prevăzute la alin. (2) lit. f) pot fi permise în baza unei autorizaţii speciale eliberate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor.		(6) Pentru speciile indicate în anexa nr. 5 E, activităţile prevăzute la alin. (2) lit. f) pot fi permise în baza unei autorizaţii speciale eliberate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor.
(7) Autorizaţia prevăzută la alin. (6) se acordă după consultări cu Comisia Europeană, iar procedura de emitere a acesteia se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.		(7) Autorizaţia prevăzută la alin. (6) se acordă după consultări cu Comisia Europeană, iar procedura de emitere a acesteia se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(8) Pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuţie include teritoriul României este necesară realizarea de studii şi cercetări având ca subiect temele prevăzute în anexa nr. 8.
Art. 34. – (1) În vederea protejării habitatelor naturale şi a speciilor indigene, introducerea de specii alohtone, intervenţiile asupra speciilor invazive, precum şi reintroducerea speciilor indigene prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B se reglementează prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.		Art. 34. – (1) În vederea protejării habitatelor naturale şi a speciilor indigene, introducerea de specii alohtone, intervenţiile asupra speciilor invazive, precum şi reintroducerea speciilor indigene prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B se reglementează prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Pentru speciile sălbatice alohtone introduse este obligatorie efectuarea unei evaluări a impactului acestei introduceri asupra speciilor de floră şi faună indigene, rezultatele acestor evaluări trebuind să fie transmise pentru informare Comisiei Europene.
(3) Introducerea speciilor de păsări sălbatice alohtone se poate face doar după consultarea prealabilă a Comisiei Europene.
Art. 35. – (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor reprezintă autoritatea administrativă desemnată pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecţia speciilor faunei şi florei sălbatice prin controlul comerţului cu acestea, cu modificările şi completările ulterioare, ale Regulamentului (CEE) nr. 348/81 al Consiliului din 20 ianuarie 1981 privind regimul comun aplicabil importurilor de produse derivate din cetacee, cu modificările şi completările ulterioare, ale Regulamentului Consiliului (CE) nr. 3.254/91 privind interzicerea utilizării capcanelor de picior, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.007/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind comerţul cu produse derivate din focă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pentru relaţia cu Comisia Europeană.		Art. 35. – (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor reprezintă autoritatea administrativă desemnată pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecţia speciilor faunei şi florei sălbatice prin controlul comerţului cu acestea, cu modificările şi completările ulterioare, ale Regulamentului (CEE) nr. 348/81 al Consiliului din 20 ianuarie 1981 privind regimul comun aplicabil importurilor de produse derivate din cetacee, cu modificările şi completările ulterioare, ale Regulamentului Consiliului (CE) nr. 3.254/91 privind interzicerea utilizării capcanelor de picior, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.007/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind comerţul cu produse derivate din focă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pentru relaţia cu Comisia Europeană.
(2) Autorităţile ştiinţifice naţionale desemnate pentru aplicarea prevederilor Regulamentului Consiliului (CE) nr. 338/97 privind protecţia speciilor de floră şi faună sălbatică prin reglementarea comercializării acestora, cu modificările şi completările ulterioare, ale Regulamentului Consiliului (CE) nr. 348/81 privind regulile comune pentru importul produselor din balene sau din alte cetacee, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului Consiliului (CE) nr. 3.254/91 privind interzicerea utilizării capcanelor de picior, cu modificările şi completările ulterioare, sunt, după caz: a) Academia Română; b) Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice; c) Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunării”.
(3) Instrucţiunile de aplicare a reglementărilor privind protecţia speciilor de floră şi faună sălbatică şi a altor bunuri ale patrimoniului natural se aprobă prin ordin comun al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor şi al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul finanţelor, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.		(3) Instrucţiunile de aplicare a reglementărilor privind protecţia speciilor de floră şi faună sălbatică şi a altor bunuri ale patrimoniului natural se aprobă prin ordin comun al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor şi al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul finanţelor, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 36. – (1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului organizează sistemul de monitorizare a capturilor şi uciderilor accidentale ale tuturor speciilor de păsări, precum şi ale speciilor prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B.
(1¹) Pe baza informaţiilor obţinute prin sistemul de monitorizare prevăzut la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor ia măsuri suplimentare de cercetare sau de conservare, pentru a se asigura că uciderile ori capturile accidentale nu au un impact negativ foarte puternic asupra speciilor respective.		(1¹) Pe baza informaţiilor obţinute prin sistemul de monitorizare prevăzut la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor ia măsuri suplimentare de cercetare sau de conservare, pentru a se asigura că uciderile ori capturile accidentale nu au un impact negativ semnificativ asupra speciilor respective.
(2) Sistemul de monitorizare prevăzut la alin. (1) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.		(2) Sistemul de monitorizare prevăzut la alin. (1) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 37 – (1) Prelevarea din natură şi exploatarea exemplarelor de plante şi animale sălbatice aparţinând speciilor prevăzute în anexa nr. 5, precum şi altor specii cu acelaşi regim de protecţie se vor face în condiţii compatibile cu menţinerea acestor specii într-o stare de conservare favorabilă, luându-se, după caz, următoarele măsuri: a) reglementarea accesului în anumite zone şi/sau anumite perioade; b) interdicţia temporară şi/sau locală a recoltării şi capturării anumitor specii; c) reglementarea perioadelor, a modurilor şi a mijloacelor de recoltare/capturare; d) instituirea unui sistem de autorizare a recoltării/capturării, transportului şi comercializării, inclusiv stabilirea de cote; e) încurajarea cultivării şi creşterii în captivitate, în vederea reducerii presiunii asupra populaţiilor naturale; f) evaluarea măsurilor adoptate.
(2) Pentru capturarea sau uciderea speciilor de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 5 A, 5 B, 5 C, 5 D şi 5 E, precum şi în cazul aplicării derogărilor prevăzute la art. 38, este interzisă folosirea oricăror mijloace, sisteme sau metode pentru capturarea ori omorârea pe scară largă sau neselectivă sau care pot conduce la dispariţia pe plan local ori la perturbarea gravă a unei specii.
(3) Mijloacele, sistemele sau metodele de tipul celor avute în vedere la alin. (2) sunt prevăzute în anexa nr. 6.
Art. 38. – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 33 şi 37, se stabilesc derogări, cu condiţia să nu existe o alternativă acceptabilă, iar măsurile derogatorii să nu fie în detrimentul menţinerii populaţiilor speciilor respective într-o stare de conservare favorabilă în arealul lor natural, numai în următoarele situaţii:
a) în interesul protejării faunei şi florei sălbatice şi al conservării habitatelor naturale;
b) pentru prevenirea producerii unor daune importante, în special asupra culturilor agricole, animalelor domestice, pădurilor, pescăriilor şi apelor, iar, în cazul speciilor de animale, altele decât păsările, şi pentru prevenirea producerii unor daune importante asupra altor bunuri;
c) în interesul sănătăţii şi securităţii publice, iar, în cazul speciilor de animale, altele decât păsările, şi pentru alte raţiuni de interes public major, inclusiv de natură socială sau economică, şi pentru consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu;		c) in interesul sanatatii si securitatii publice, iar, in cazul speciilor de animale, altele decat pasarile, si pentru alte ratiuni de interes public major, inclusiv de natura sociala sau economica[CS27] , si pentru consecinte benefice de importanta majora pentru mediu;
d) în scopuri de cercetare ştiinţifică şi educaţie, de repopulare şi de reintroducere a acestor specii, precum şi pentru operaţiuni de reproducere necesare în acest scop, inclusiv pentru răspândirea artificială a plantelor;
e) pentru a permite, în condiţii strict controlate, într-o manieră selectivă şi într-o măsură limitată, prinderea sau deţinerea unui număr limitat şi specificat de exemplare din anumite specii de păsări sau din speciile prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B;
f) în interesul siguranţei aeriene, pentru toate speciile de păsări, inclusiv cele migratoare.
(2) Derogările se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române.		(2) Derogările se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi păduri, cu avizul autorității publice centrale pentru protecția mediului și al Academiei Române.
(2¹) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru stabilirea derogărilor care privesc toate speciile de păsări, precum şi speciile de mamifere prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B, este necesar şi avizul conform al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.		(2¹) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru stabilirea derogărilor care privesc toate speciile de păsări, precum şi speciile de mamifere prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B, este necesar şi avizul conform al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
(2²) Procedura de stabilire a derogărilor se aprobă prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.		(2²) Procedura de stabilire a derogărilor se aprobă prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi păduri cu avizul conform al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(2³) Derogările prevăzute la alin. (2¹) specifică următoarele: a) speciile care fac obiectul derogărilor; b) mijloacele, sistemele sau metodele autorizate pentru capturare sau sacrificare; c) condiţiile de risc şi circumstanţele de timp şi spaţiu sub rezerva cărora pot fi acordate astfel de derogări; d) autoritatea împuternicită să declare că sunt îndeplinite condiţiile impuse şi să decidă mijloacele, sistemele sau metodele care pot fi utilizate, în ce limite şi de către cine; e) controalele care trebuie efectuate.
(3) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene rapoarte privind derogările aplicate, după cum urmează: a) anual, pentru derogările aplicate speciilor de păsări sălbatice; b) la fiecare 2 ani, pentru derogările aplicate speciilor sălbatice prevăzute în anexa nr. 4 A.
(4) Rapoartele prevăzute la alin. (3) vor conţine informaţii privind: a) speciile care fac obiectul derogărilor şi motivul derogării, inclusiv natura riscului, cu, dacă este cazul, indicarea soluţiilor alternative care au fost respinse şi datelor ştiinţifice de fundamentare; b) mijloacele, dispozitivele sau metodele autorizate pentru capturarea sau uciderea speciilor animale şi motivaţia utilizării acestora; c) circumstanţele de timp şi de loc în care aceste derogări sunt acordate; d) autoritatea abilitată să declare şi să controleze dacă sunt întrunite condiţiile necesare şi să decidă care mijloace, dispozitive sau metode pot fi utilizate, între ce limite şi prin ce instituţii/servicii şi ce persoane le vor duce la îndeplinire; e) măsurile de control aplicate şi rezultatele obţinute.
Art. 39. – (1) Pentru exemplarele cu dizabilităţi, pui orfani sau exemplarele confiscate ce aparţin speciilor prevăzute în anexele nr. 3, 4 A, 4 B, 5 A, 5 B, 5 C, 5 D, 5 E şi în anexele la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 338/97 privind protecţia speciilor de floră şi faună sălbatică prin reglementarea comercializării acestora, cu modificările şi completările ulterioare, se pot înfiinţa centre de reabilitare şi/sau îngrijire.		Art. 39. – (1) Pentru exemplarele cu dizabilităţi, pui orfani sau exemplarele confiscate ce aparţin speciilor prevăzute în anexele nr. 3, 4 A, 4 B, 5 A, 5 B, 5 C, 5 D, 5 E şi în anexele la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 338/97 privind protecţia speciilor de floră şi faună sălbatică prin reglementarea comercializării acestora, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să se înființeze centre de reabilitare şi/sau îngrijire.
(2) Procedura de înfiinţare a centrelor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.		(2) Procedura de înfiinţare a centrelor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 40. – (1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene rapoarte privind implementarea prevederilor Directivei 79/409/CEE, la intervale de 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2010.
(2) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene rapoarte privind implementarea prevederilor Directivei 92/43/CEE, la intervale de 6 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2013.
CAPITOLUL IV Conservarea altor bunuri ale patrimoniului natural	Titlul Capitolului 4 „Conservarea altor bunuri ale patrimoniului natural” se modifică şi va avea următorul cuprins:„Conservarea patrimoniului speologic şi a altor bunuri ale patrimoniului natural”	Nu suntem de acord cu modificarea, pentru a nu face discriminare de importanță între formațiunile naturale de natură diferită.Patrimoniul speologic are importanță similară cu cea a patrimoniului geologic, peisagistic etc Modificare titlu: Conservarea geodiversitatii Justificare: Notiunea de geodiversitate cuprinte restul patrimoniului natural, inclusive pesterile, iar biodiversitatea este acoperita de restul textului legii
Art. 41. – Tipurile geomorfologice deosebite, de relief pozitiv sau negativ, cum sunt colinele, depresiunile, dolinele, şeile, văile carstice, ponoarele, izbucurile şi altele, se conservă în cadrul ariilor naturale protejate existente sau în cadrul unor arii naturale de interes geomorfologic, corespunzător delimitate şi puse sub regim special de protecţie, potrivit prevederilor art. 8.		Completare:Art. 41. – Tipurile geomorfologice deosebite, de relief pozitiv sau negativ, cum sunt colinele, depresiunile, dolinele, şeile, văile carstice, ponoarele, izbucurile, cascadele, falezele, cheile, canioanele, aflorimentele, elementele sculpturale naturale şi altele, se conservă în cadrul ariilor naturale protejate existente sau în cadrul unor arii naturale de interes geomorfologic, corespunzător delimitate şi puse sub regim special de protecţie, potrivit prevederilor art. 8. Justificare: pentru completare
Art. 42. – (1) Bunurile patrimoniului natural, respectiv peşteri, depozite fosilifere, formaţiuni geologice, mineralogice, arbori seculari ori reprezentativi izolaţi şi altele asemenea, vor fi protejate prin stabilirea unor zone de protecţie corespunzătoare ca întindere scopului de conservare a bunurilor naturale, conform prevederilor art. 8.		Completare:Art. 42. – (1) Bunurile patrimoniului natural, respectiv peşteri, depozite fosilifere, formaţiuni petrografice, mineralogice, stratigrafice, structurale, arbori seculari ori reprezentativi izolaţi şi altele asemenea, vor fi protejate prin stabilirea unor zone de protecţie corespunzătoare ca întindere scopului de conservare a bunurilor naturale, conform prevederilor art. 8. Justificare: pentru completare
(2) Pentru peşteri, zona de protecţie se stabileşte în funcţie de caracteristicile şi clasa peşterii, aşa cum este definită la art. 43 alin. (5), cu avizul Academiei Române.
(3) Proprietarii sau administratorii terenurilor ce cuprind intrări în peşteri au obligaţia de a permite accesul spre aceste intrări.		Completare:(3) Proprietarii sau administratorii terenurilor ce cuprind intrări în peşteri sau situri importante pentru conservarea geodiversității au obligaţia de a permite accesul spre aceste intrări. Justificare: pentru completare
(4) Beneficiarul unei lucrări de investiţii are obligaţia de a anunţa descoperirea oricărei peşteri în frontul unei lucrări miniere sau al unei cariere celei mai apropiate instituţii abilitate, respectiv administratorului sau custodelui ariei naturale protejate, agenţiei judeţene pentru protecţia mediului sau reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice locale.	La articolul 42, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:„(4) Descoperirea unei peşteri sau a unui sector nou într-o peşteră, în cadrul unei activităţi speologice autorizate se anunţă Institutului de Speologie „Emil Racoviţă”, în calitate de administrator al Cadastrului Carstului din Romania.”	„(4) Descoperirea unei peşteri sau a unui sector nou într-o peşteră, în cadrul unei activităţi speologice autorizate se anunţă Institutului de Speologie „Emil Racoviţă”, în calitate de administrator al Cadastrului Carstului din Romania, precum și dministratorului ariei naturale protejate și agenţiei judeţene pentru protecţia mediului[CS28] .”Completare: (4) Beneficiarul unei lucrări de investiţii are obligaţia de a anunţa descoperirea oricărei peşteri, a unor formațiuni fosilifere și fosile izolate, roci, minerale și cristale deosebite în frontul unei lucrări miniere sau al unei cariere celei mai apropiate instituţii abilitate, respectiv administratorului sau custodelui ariei naturale protejate, agenţiei judeţene pentru protecţia mediului sau reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice locale. Justificare: pentru completare
	După alin. (4) al articolul 42, se introduce un nou alineat, alin. (5) cu următorul cuprins:„(5) Descoperirea unei peşteri într-o altă modalitate decât cea prevăzută la alin. (4) se anunţă în scris de către cel care a descoperit-o sau de către proprietarul/ administratorul terenului pe care se află descoperirea, în termen de cel mult 72 de ore, autorităţii judeţene de protecţia mediului. Aceasta are obligaţia de a anunţa în termen de 3 zile Institutul de Speologie „Emil Racoviţă”, în calitate de administrator al Cadastrului Carstului din Romania.	„(5) Descoperirea unei peşteri într-o altă modalitate decât cea prevăzută la alin. (4) se anunţă în scris de către cel care a descoperit-o sau de către proprietarul/ administratorul terenului pe care se află descoperirea, în termen de cel mult 72 de ore, autorităţii judeţene de protecţia mediului. Aceasta are obligaţia de a anunţa în termen de 3 zile Institutul de Speologie „Emil Racoviţă”, în calitate de administrator al Cadastrului Carstului din Romania și administratorul ariei naturale protejate, dacă descoperirea este în perimetrul ariei naturale protejate.
Art. 43. – (1) Bunurile patrimoniului geologic şi speologic, ca bunuri naturale ale subsolului, sunt, în condiţiile legii, bunuri proprietate publică a statului.	La articolul 43,alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:„(1) Bunurile patrimoniului geologic şi speologic sunt bunuri ale patrimoniului natural aflate în domeniul public al statului şi necesită conservare „in situ” .”	Prin excluderea expresiei ”ca bunuri naturale ale subsolului” se stabilește implicit că orice formațiune geologică de la suprafața solului face parte din domeniul public al statului, fapt ce nu este demostrabil în teren.Astfel, nu suntem de acord cu modificarea propusă.
(2) Nominalizarea bunurilor prevăzute la alin. (1) se face prin hotărâre a Guvernului.	La articolul 43, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:„(2) Includerea bunurilor prevăzute la alin. (1) în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului se face prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în baza unui studiu de fundamentare elaborat de specialişti în domeniu, propus de persoanele fizice sau juridice interesate. În cazul peşterilor, studiul va fi avizat şi de Comisia Patrimoniului Speologic.”
	După alineatul (2) al articolului 43 se introduc 9 noi alineate, (2¹) – (2⁹), cu următorul cuprins:
	„(2¹) Lista cuprinzând bunurile patrimoniului speologic prevăzute la alin. (2) va avea la baza reevaluarea ariilor desemnate anterior şi a peşterilor reclasificate conform art. 43 alin. (2⁴).”
	„(2²) Pentru fundamentarea propunerilor incluse în lista de inventar menţionată la alin. (2), sunt utilizate datele furnizate de Cadastrul Carstului din România, care arhivează bazele de date referitoare la peşterile şi zonele carstice din România.”
	„(2³) Prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului cu avizul Institutului de Speologie ”Emil Racoviţă” se realizează evidenţa peşterilor nou descoperite şi se stabileşte conţinutul standard al documentaţiei care cuprinde cel puţin următoarele: fişa de anunţ şi confirmare pentru descoperiri, cartări, recartări, respectiv fişa peşterii care conţine date monografice, fotografie intrare, schiţa de localizare, harta peşterii. Fişele utilizate pentru evidenţa peşterilor se corelează cu informaţiile existente la Cadastrul Carstului.”
	„(2⁴) După data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, peşterile şi sectoarele de peşteră încadrate în clasele de protecţie A, B, C şi D sau neclasificate se reclasifică în categoriile de arii naturale protejate [CS29] descrise în Anexa 1, astfel:
	a) peşterile şi sectoarele de peşteri de clasă A devin Rezervaţii ştiinţifice;b) peşterile şi sectoarele de peşteri de clasă B devin Monumente ale naturii; c) peşterile şi sectoarele de peşteri de clasă C devin Rezervaţii naturale; d) peşterile şi sectoarele de peşteri de clasă D sau neclasificate devin bunuri ale patrimoniului natural aflate în domeniul public al statului asupra cărora se poate institui regimul de arie naturală protejată în condiţiile legii.”
	„(2⁵) În cadrul unei peşteri sectorizate, aceasta va fi încadrată în categoria de arie naturală protejată [CS30] corespunzătoare sectorului care are categoria de protecţie cea mai mare.”
	„(2⁶) Pe lângă autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului funcţionează Comisia Patrimoniului Speologic ca organism ştiinţific de specialitate, cu rol de autorizare şi de avizare în domeniul patrimoniului speologic, a cărei componenţă este stabilită prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
	„(2⁷) Comisia este constituită din 9 membrii, specialişti desemnaţi pe baza candidaturii depuse la autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi a criteriilor stabilite prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în urma consultării cu Institutul de Speologie ”Emil Racoviţă”
	„(2⁸)Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei Patrimoniului Speologic se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, care-i stabileşte atribuţii în ceea ce priveşte clasificările şi reclasificările peşterilor, autorizarea activităţilor în peşteri, avizarea planurilor de management şi regulamentelor peşterilor, avizarea unor proiecte şi lucrări de investiţii legate de peşteri.”
	„(2⁹) Comisia Patrimoniului Speologic poate consulta experţi naţionali, pe o perioadă determinată, pentru soluţionarea aspectelor de evaluare a riscurilor şi a altor atribuţii legale. În acest scop stabileşte o listă de experţi, care sunt potenţiali colaborator, pe care o supune aprobării conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.”
(3) Peştera este o cavitate naturală formată în scoarţa terestră, suficient de largă şi adâncă încât să permită intrarea omului. Prin extensie, peştera poate fi un sistem care poate avea mai mult de o intrare şi este format din mai multe galerii, săli, puţuri şi hornuri. Termenul se aplică şi în cazul cavităţilor definite mai sus, care sunt parţial ori complet inundate sau care au fost deschise prin derocări ori decolmatări.	19. La articolul 43, alineatele (3), se abrogă.
(4) Peştera reprezintă un ecosistem unic ale cărui resurse sunt reprezentate de valori de natură economică (apă, calcar, guano, turism, terapie), ştiinţifică (structuri geologice şi minerale, forme de relief subteran, situri paleontologice, arheologice şi istorice, sedimente, fauna cavernicolă şi specii sălbatice) şi cultural-educativă (spirituală, religioasă, estetică, recreaţională şi educativă).	se abrogă.
(5) Peşterile se clasifică în funcţie de valorile acestora, aşa cum au fost definite la alin. (4), în clase de protecţie, după cum urmează: a) clasa A – peşteri cu sectoare de valoare excepţională, care, prin interesul ştiinţific sau unicitatea resurselor, sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic naţional şi internaţional; b) clasa B – peşteri cu sectoare de importanţă naţională, care se disting prin mărime, raritatea resurselor şi prin potenţial turistic; c) clasa C – peşteri cu sectoare de importanţă locală, protejate pentru semnificaţia lor geologică, peisagistică, hidrologică, istorică, biodiversitate, potenţial turistic sau pentru dimensiunile lor; d) clasa D – peşteri de dimensiuni mici sau medii fără o valoare explicită, dar importante pentru geologia, biodiversitatea şi evoluţia unei regiuni, al căror spaţiu trebuie conservat şi protejat de poluare sau distrugeri.	se abrogă.
(5¹) Clasa unei peşteri va fi dată de clasa sectorului cu nivelul cel mai ridicat de conservare şi protecţie, unde clasa A este cea mai ridicată, nivelurile scăzând în ordine alfabetică până la clasa D. În cazul marilor reţele subterane, când situaţia o cere, spaţiul unei peşteri poate fi clasificat în sectoare, care au clase de protecţie diferită.	se abrogă.
(5²) Pentru încadrarea/reîncadrarea peşterilor sau sectoarelor de peşteri în clasele A, B, C şi D, se constituie, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, Comisia Patrimoniului Speologic, care funcţionează sub coordonarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza unui regulament propriu, parte a ordinului de constituire. Comisia Patrimoniului Speologic este formată din specialişti ai Institutului de Speologie «Emil Racoviţă» al Academiei Române, ai Federaţiei Române de Speologie şi ai altor instituţii şi organizaţii naţionale cu competenţe în domeniul explorării, protecţiei şi conservării patrimoniului speologic.	se abrogă
(6) Încadrarea/Reîncadrarea peşterilor în clasele A, B, C şi D se face prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, pe baza unor fundamentări ştiinţifice însuşite şi aprobate de Comisia Patrimoniului Speologic. Până la stabilirea legală a clasei sale de protecţie, orice peşteră existentă sau nou descoperită beneficiază de protecţie maximă prin aplicarea prevederilor art. 44.	se abrogă.
(7) Peşterile din clasa A nu pot face obiectul niciunei modificări a factorilor naturali sau amenajări, cu excepţia celor destinate protejării peşterii şi a celor temporare necesare explorării lor şi/sau evacuării victimelor în caz de accident. Ele pot face obiectul explorărilor speologice, cercetării ştiinţifice, turismului speologic specializat sau al activităţilor de documentare, pe bază de autorizaţii emise de Comisia Patrimoniului Speologic şi cu avizul emis de administratorii/custozii ariei naturale protejate, în limitele stabilite prin regulamentele şi planurile de management.	se abrogă.
(8) Abrogat prin punctul 67. din Lege nr. 49/2011 începând cu 16.04.2011.
(9) Peşterile din clasa B se constituie ca monumente ale naturii.	se abrogă.
(10) Abrogat prin punctul 69. din Lege nr. 49/2011 începând cu 16.04.2011.
(11) Peşterile din clasa C se constituie ca rezervaţii naturale. Peşterile din clasa C pot face obiectul explorărilor speologice, activităţilor de documentare, cercetării ştiinţifice, amenajărilor turistice sau al altor forme de valorificare, pe baza autorizaţiilor emise de Comisia Patrimoniului Speologic, cu avizul administraţiei/custodelui ariei naturale protejate în care sunt incluse.	(11) se abrogă.
(12) Abrogat prin punctul 71. din Lege nr. 49/2011 începând cu 16.04.2011.
Art. 44. – În scopul evitării efectelor negative asupra bunurilor patrimoniului speologic se interzic:
a) colectările de faună, fosile sau de obiecte de interes arheologic din peşteri, efectuate fără autorizaţia emisă de Comisia Patrimoniului Speologic, potrivit prevederilor art. 45;	La articolul 44, literele a), b) şi d) se modifică şi vor avea următorul conţinut: „a) colectările de faună, de eşantioane minerale, de sedimente, de fosile, de obiecte de interes arheologic sau istoric din peşteri, efectuate fără autorizaţia emisă de Comisia Patrimoniului Speologic;
b) utilizarea neautorizată a peşterilor şi desfăşurarea unor activităţi ce pot pune în pericol integritatea sau echilibrul natural al peşterilor;	„b) utilizarea neautorizată a peşterilor şi desfăşurarea unor activităţi ce pot pune în pericol integritatea sau echilibrul natural al peşterilor, precum şi activităţile care pot genera presiuni şi ameninţări pentru bunurile patrimoniului speologic;
c) dislocarea, vânzarea, cumpărarea, colecţionarea speleotemelor sau altor resurse ale peşterilor;
d) degradarea prin inscripţionare sau poluarea peşterilor prin depozitarea în interiorul lor ori în elementele de relief, cu care acestea comunică în mod direct, de obiecte, deşeuri de orice fel, cadavre, substanţe toxice şi periculoase, combustibili de orice natură;	„d) degradarea prin inscripţionare sau poluarea peşterilor prin depozitarea în interiorul lor ori pe suprafeţele de relief, sub care acestea se află sau comunică în mod direct, de obiecte, deşeuri de orice fel, cadavre, substanţe toxice şi periculoase, combustibili de orice natură.”
e) distrugerea sau degradarea marcajelor ori a panourilor indicatoare din exteriorul sau din interiorul peşterilor;
f) efectuarea neautorizată, în perimetrul de la suprafaţă sau în apropierea intrării unei peşteri protejate, a unor lucrări cum ar fi: derocări, defrişări, baraje, explozii, construcţii;
g) îngrădirea accesului persoanelor autorizate spre intrările peşterilor;
h) popularizarea, mediatizarea datelor precise de identificare şi localizare a peşterilor din clasa A, care prin natura lor pot conduce la periclitarea patrimoniului speologic din această categorie.
Art. 45. – (1) Comisia Patrimoniului Speologic are competenţa să elibereze autorizaţii pentru: a) activităţi ştiinţifice, de explorare, turism speologic specializat şi de documentare în peşteri din clasa A;	Alineatul (1) lit. a) al articolului 45 se modifică şi va avea următorul conţinut:„a) activităţi ştiinţifice, de explorare, turism speologic specializat şi de documentare în peşteri rezervaţie ştiinţifică şi monument al naturii”
	22.După lit. a) a alineatului (1) al art. 45 se introduce o nouă literă, lit. a¹), cu următorul conţinut:„a¹) lucrări pentru asigurarea stării de conservare a peşterii şi a zonei de protecţie (de exemplu: marcaje, căi unice de acces, porţi, ziduri)”
b) săpături, derocări şi colectări din peşteri; c) amenajarea infrastructurii pentru turism sau orice altă formă de utilizare ori exploatare a resurselor peşterilor.
(2) Autorizaţia se eliberează pe baza unei cereri scrise, care va conţine precizări privind scopul, mijloacele, durata, proporţiile, garanţiile acţiunii şi se va retrage în cazul în care condiţiile stabilite la eliberarea ei nu au fost respectate.
Art. 46. – (1) Fac parte din patrimoniul geologic tipurile de obiective care conservă eşantioane reprezentative din punct de vedere paleontologic, petrografic, mineralogic, structural, stratigrafic.		Completare:Art. 46. – (1) Fac parte din patrimoniul geologic tipurile de obiective care conservă eşantioane reprezentative din punct de vedere paleontologic, petrografic, mineralogic, cristalografic, structural, stratigrafic. Justificare: pentru completare
(2) Inventarierea, clasificarea, protecţia şi conservarea patrimoniului geologic, precum şi elaborarea şi controlul măsurilor de protecţie şi conservare a patrimoniului geologic, supravegherea şi controlul ariilor protejate de interes geologic sunt în competenţa Academiei Române şi a autorităţilor teritoriale pentru protecţia mediului.
(3) Instituirea regimului special de protecţie pentru ariile naturale protejate de interes geologic se face în conformitate cu prevederile art. 8.
Art. 47. – Pentru evitarea efectelor negative asupra bunurilor patrimoniului geologic se interzic:
a) distrugerea, perturbarea sau alterarea siturilor de conservare pentru obiective geologice;		Completare:a) distrugerea sau alterarea siturilor de conservare a geodiversitatii; Justificare: pentru completare
b) dislocarea, prelevarea rocilor, fosilelor, vegetaţiei de pe aria unui sit de conservare, fără acordul celui care o administrează;		Completare:b) dislocarea, prelevarea rocilor, mineralelor, cristalelor, fosilelor, vegetaţiei de pe aria unui sit de conservare a geodiversitatii, fără acordul celui care administrează aria natural protejata unde acesta se gaseste sau a autoritatii de protectia mediului pentru cele care nu au administrator; Justificare: pentru completare
c) intrarea în perimetrul protejat fără permisul de acces eliberat de cel care îl administrează;		AbrogareJustificare: Prevederea este inaplicabila. Este imposibl ca oricine doreste sa intre intr-o arie naturala protejata sa solicite si obtina permis de acces.
d) schimbarea regimului juridic al unui sit sau al unui teren ce cuprinde un sit de conservare de interes geologic aflat în proprietate publică.		Completare:b) schimbarea regimului juridic al unui sit sau al unui teren ce cuprinde un sit de conservare a geodiversitatii aflat în proprietate publică; Justificare: pentru completare
		litera noua:e) amenajarea/construirea oricarei infrastructuri in perimetrul sitului de interes pentru conservarea geodiversitatii fara avizul celui care il administrează sau a autoritatii de protectia mediului; Justificare: Notiune nou introdusa.
		litera noua:f) exploatarea, chiar si artizanala a unor roci si agregate utile din perimetrul siturilor de interes pentru consrvarea geodiversitatii; Justificare: Notiune nou introdusa.
		litera noua:g) acordarea unei licente de explorare/exploatare a unor resurse minerale care se suprapun peste situl de interes pentru consrvarea geodiversitatii; Justificare: Notiune nou introdusa.
Art. 48. – În cadrul şantierelor de exploatare, managerii acestora vor desemna persoane de specialitate sau custozi, după caz, care să vegheze la protejarea bunurilor geologice din fronturile de lucru, asigurându-se astfel:		Art. 48. – În cadrul şantierelor de exploatare, managerii acestora vor desemna persoane de specialitate sau custozi[CS31] , după caz, care să vegheze la protejarea bunurilor geologice din fronturile de lucru, asigurându-se astfel:
a) supravegherea permanentă a zonelor de extracţie şi conservarea materialului de provenienţă paleobiologică sau minerală; b) avertizarea lucrătorilor asupra aspectelor ce privesc conservarea anumitor bunuri geologice ce pot fi ulterior înregistrate ca situri de conservare sau bunuri ale patrimoniului geologic; c) conservarea perimetrelor care au sau pot dobândi regim de protecţie specială; d) conservarea colecţiilor de bunuri geologice de provenienţă locală; e) colaborarea cu conducerea şantierului şi cu autorităţile locale; f) întocmirea de rapoarte periodice asupra activităţii de conservare, care se înaintează Academiei Române şi autorităţilor teritoriale pentru protecţia mediului.
Art. 49. – (1) Florile de mină şi fosilele de plante şi animale vertebrate şi nevertebrate sunt considerate bunuri ale patrimoniului natural din momentul descoperirii lor.
(2) Comercializarea pe piaţa internă, intracomunitară şi exportul în orice scop al bunurilor prevăzute la alin. (1) se pot face numai cu acordul autorităţii competente pentru protecţia mediului, cu avizul prealabil al Academiei Române.
(3) Procedura de eliberare a acordului prevăzut la alin. (2) se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.		(3) Procedura de eliberare a acordului prevăzut la alin. (2) se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
CAPITOLUL V Organizarea şi exercitarea controlului
Art. 50. – (1) Controlul aplicării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă se exercită de către personalul cu atribuţii de control din cadrul structurilor proprii ale:
a) Gărzii Naţionale de Mediu;
		a¹) Jandarmeria Română;
b) Abrogată prin punctul 75. din Lege nr. 49/2011 începând cu 16.04.2011.
c) autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor şi structurilor teritoriale ale acesteia cu responsabilităţi în domeniul protecţiei mediului şi, respectiv, silviculturii;		c) autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor şi structurilor teritoriale ale acesteia cu responsabilităţi în domeniul protecţiei mediului şi, respectiv, al silviculturii;
d) structurilor de administrare şi custozilor ariilor naturale protejate;
e) gestionarilor fondurilor de vânătoare, pe domeniul lor de competenţă;
f) Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, pe domeniul său de competenţă, în ceea ce priveşte activităţile de comerţ cu specii de floră şi faună sălbatică;
g) Autorităţii Naţionale a Vămilor, pentru operaţiunile vamale;
h) Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, pentru Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”;
i) altor autorităţi cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului.
(2) Controlul asupra respectării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la ariile naturale protejate, declarate prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau locale, se exercită şi de personalul special împuternicit al acestora.
(3) Orice persoană fizică sau juridică are obligaţia să furnizeze informaţiile şi datele solicitate de autorităţile competente pentru protecţia mediului şi de administratorii ariilor naturale protejate, pentru îndeplinirea responsabilităţilor pe care le au potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(4) În vederea realizării corespunzătoare a controlului în perimetrul şi în vecinătatea ariilor naturale protejate, accesul personalului cu atribuţii de control din cadrul structurilor proprii ale autorităţilor prevăzute la alin. (1) nu poate fi restricţionat, indiferent de tipul de proprietate.
CAPITOLUL VI Sancţiuni
Art. 51. – Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage răspunderea civilă, materială, contravenţională sau penală, după caz.
Art. 52. – (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă penală de la 30.000 lei la 60.000 lei săvârşirea următoarelor fapte:
a) scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate, cu excepţia celor aflate în zonele de dezvoltare durabilă, pentru alte obiective decât cele prevăzute la art. 27 alin. (1);
b) scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate fără acordul administratorului sau, după caz, al custodelui, emis potrivit prevederilor art. 27 alin. (2);
c) nerespectarea prevederilor art. 28 alin. (1);
d) nerespectarea prevederilor art. 33 alin. (1) şi (2);
e) vânarea speciilor de păsări prevăzute în anexa nr. 5 C în perioadele de reproducere şi creştere a puilor;
f) vânarea speciilor de păsări migratoare prevăzute în anexa nr. 5 C în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit;
g) capturarea sau uciderea speciilor de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 5 A, 5 B, 5 C, 5 D şi 5 E şi pentru cazurile în care se aplică derogări, conform prevederilor art. 38, prelevarea, capturarea sau uciderea speciilor prevăzute în anexele nr. 4 A şi 4 B cu metodele sau mijloacele prevăzute în anexa nr. 6.
h) capturarea sau uciderea speciilor sălbatice cu mijloace nelegale.
i) amplasarea de construcţii, investiţii în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile naturale protejate, cu excepţia celor destinate administrării ariei naturale protejate, a celor destinate prevenirii unor calamităţi naturale şi a celor realizate în scopul asigurării securităţii naţionale;
j) desfăşurarea de activităţi în perimetrele ariilor naturale protejate sau în vecinătatea acestora, ce pot să genereze un impact negativ semnificativ asupra speciilor sălbatice şi habitatelor naturale pentru care au fost desemnate, în lipsa avizelor administratorilor şi, respectiv, custozilor ariilor naturale protejate respective.
(2) Constatarea şi cercetarea infracţiunilor se fac din oficiu, de către organele de urmărire penală, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
Art. 53. – (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 6.000 lei pentru persoane fizice şi de la 25.000 lei la 50.000 lei pentru persoane juridice următoarele fapte:
a) nerespectarea măsurilor de protecţie, conservare şi utilizare stabilite cu caracter provizoriu de autorităţile competente pentru protecţia mediului;
b) îngrădirea accesului persoanelor autorizate spre intrările peşterilor;
c) neanunţarea descoperirii oricărei peşteri;
d) distrugerea sau degradarea marcajelor ori a panourilor indicatoare din exteriorul sau interiorul ariilor naturale protejate;
e) popularizarea, mediatizarea datelor precise de identificare şi localizare a peşterilor din clasa A, care prin natura lor pot conduce la periclitarea patrimoniului speologic din această categorie;
	La articolul 53 alin. (1), după litera e) se introduce o literă nouă, e¹) cu următorul conţinut:„e¹) nerespectarea avizului sau a autorizaţiei emise de Comisia Patrimoniului Speologic”.
f) intrarea în perimetrul protejat fără permisul de acces eliberat de administrator, respectiv custode;		AbrogareJustificare: Prevederea este inaplicabila. Este imposibl ca oricine doreste sa intre intr-o arie naturala protejata sa solicite si obtina permis de acces. Art. 47 c)
g) nedesemnarea, în cadrul şantierelor de exploatare, a persoanelor de specialitate care să vegheze la protejarea bunurilor geologice din fronturile de lucru.
h) camparea pe suprafaţa ariilor naturale protejate în afara locurilor special amenajate, precum şi nerespectarea regulamentelor specifice locurilor de campare;		Modificare:h) camparea pe suprafaţa ariilor naturale protejate în afara locurilor special desemnate si semnalizate, conform regulamentului si planului de management al ariei protejate, precum şi nerespectarea regulamentelor specifice locurilor de campare. Justificare: este o prevedere neaplicabila, in prezent doar foarte putine arii naturale protejate au spatii de campare suficiente si special amenajate. Activitatea ar trebui reglemnentata in regulamentul/planul de management al fiecarei arii naturale protejate, cu mentinerea interdictiei si amenzii pentru incalcarea acesteia. Sau inlocuita notiunea locuri special amenajate cu locuri desemnate prin regulemant
i) circulaţia cu bicicletele în afara traseelor special desemnate şi semnalizate;		Modificare:i) circulaţia cu bicicletele în afara traseelor special desemnate sau semnalizate, mentionate in regulamentul si planului de management al ariei protejate,;. Justificare: este o prevedere neaplicabila, in prezent neexistand astfel de trasee. Activitatea ar trebui reglemnentata in regulamentul/planul de management al fiecarei arii naturale protejate, cu mentinerea interdictiei si amenzii pentru incalcarea acesteia UPDATE 23 feb: MODIFICARE: i) accesul si circulatia pedestra, ecvestra, pe biciclete, pe schiuri, cu ambarcatii si in alte moduri nemotorizate usoare de deplasare in scop turistic, sportiv, de agrement sau recreativ, cu incalcarea restrictiilor cu privire la zone si trasee, dimensiune a grupului, sezoane si intervale de timp si alte asemenea elemente determinate ca fiind obiectiv necesare in vederea conservarii valorilor naturale ale ariei naturale protejate si prevazute in planul de management al acesteia. Separat ar trebui o reglementare tranzitorie pentru intervalul de timp pana se vor aproba planurile de management.
j) activităţile de turism ecvestru în afara traseelor special desemnate şi semnalizate;		Modificare:j) activităţile de turism ecvestru în afara traseelor special desemnate sau semnalizate, mentionate in regulamentul si planului de management al ariei protejate,;. Justificare: este o prevedere neaplicabila, in prezent neexistand astfel de trasee. Activitatea ar trebui reglemnentata in regulamentul/planul de management al fiecarei arii naturale protejate, cu mentinerea interdictiei si amenzii pentru incalcarea acesteia
k) organizarea de manifestări sportive, culturale, tabere, pe teritoriul ariei naturale protejate, fără acordul administratorului/custodelui ariei naturale protejate;
l) accesul şi circulaţia vizitatorilor în extravilan, în habitate naturale, în afara traseelor turistice avizate şi semnalizate ca atare, pe suprafaţa ariilor naturale protejate;		Modificare:l) accesul şi circulaţia vizitatorilor în extravilan, în habitate naturale, în afara traseelor turistice avizate şi semnalizate ca atare, pe suprafaţa ariilor naturale protejate, cu exceptia zonelor si cazurilor prevazute in regulamentele si planurile de management ale ariilor naturale protejate. Justificare: este o prevedere neaplicabila, contrara dreptului la libera circulatie. Activitatea ar trebui reglemnentata in regulamentul/planul de management al fiecarei arii naturale protejate, cu mentinerea interdictiei si amenzii pentru incalcarea acesteia. Prevederea actuala scoate in afara legii activitatile de ecoturism si pe cele sportiv-recreative specifice precum alpinismul, escalada pe stanca, schi de tura, schi in afara partiilor amenajate, observatii flora/fauna si altele, inclusiv cele organizate de administratorii ariilor naturale protejate, care nu mai pot conduce grupuri in afara traseelor pt. astfel de activitati. Variantele de iarna ale traseelor turistice nu sunt marcate si parcurgerea iarna a varianteleor de vara ar insemna riscuri foarte mari. In multe arii naturale protejate traseele turistice nu sunt omologate. Sunt multe trasee nemarcate si neomologate care-s parcurse de cunoascatori de foarte multa vreme, practie asa au fost toate traseele la inceput si asa s-au dezvoltat turismul si infrastructura montana, interdictia ar intoarce impotriva ariilor protejate un grup important de pontentiali sustinatori, cel al practicantilor activitatilor outdoor.
m) neevacuarea de către persoanele juridice sau fizice a deşeurilor generate în urma activităţilor proprii în ariile naturale protejate.
(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice şi de la 30.000 lei la 60.000 lei pentru persoane juridice următoarele fapte:
a) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei în zonele-tampon din parcurile naţionale şi parcurile naturale fără aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, potrivit prevederilor art. 22 alin. (8) lit. e) şi alin. (9) lit. e);
b) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate din zonele-tampon din parcurile naţionale şi parcurile naturale fără aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, potrivit prevederilor art. 22 alin. (8) lit. f) şi alin. (9) lit. f);
c) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi din zonele tampon din parcurile naţionale şi din parcurile naturale fără acordul administraţiei ariei naturale protejate, emis potrivit prevederilor art. 22 alin. (8) lit. g) şi alin. (9) lit. g);
d) activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor din zonele tampon din parcurile naţionale şi parcurile naturale fără acordul administraţiei ariei naturale protejate, emis potrivit prevederilor art. 22 alin. (8) lit. h) şi alin. (9) lit. h);
e) utilizarea unor resurse regenerabile, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale din zonele tampon din parcurile naţionale şi parcurile naturale fără acordul administratorului ariei naturale protejate, emis potrivit prevederilor art. 22 alin. (8) lit. i) şi alin. (9) lit. i);
f) nerespectarea prevederilor art. 44 lit. a)-c);
		litera noua:g) practicarea activitatii de vanatoare pe teritoriul ariilor naturale protejate unde aceasta activitate nu este permisa; Justificare: Exista astfel de cazuri, care nu pot fi sanctionate.
		litera noua:h) organizarea vanatorilor in fondurile de vanatoare invecinate/suprapuse partial/total pe teritoriul ariei naturale protejate unde aceasta activitate nu este permisa, fara obtinerea avizului si participarea unui reprezentant al administratorului in calitate de observator; Justificare: Exista astfel de cazuri, care nu pot fi sanctionate.
		litera noua:i) tranzitarea cu arme de vanatoare a ariilor naturale protejate unde vanatoarea nu este permisa, fara instiintarea si obtinerea permisului de acces de la administratorul acestora; Justificare: Exista astfel de cazuri, care nu pot fi sanctionate.
g) nefurnizarea informaţiilor şi datelor solicitate de autorităţile competente pentru protecţia mediului şi de administratorii ariilor naturale protejate, pentru îndeplinirea responsabilităţilor pe care le au potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
h) interzicerea accesului personalului cu atribuţii de control din cadrul structurilor proprii ale autorităţilor prevăzute la art. 50 alin. (1), în vederea realizării corespunzătoare a controlului în perimetrul şi în vecinătatea ariilor naturale protejate;
i) cele prevăzute la art. 16 lit. f), g) şi h) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 338/97, cu modificările şi completările ulterioare.
j) amenajarea sau reamenajarea de trasee turistice, instalarea de panouri informative fără avizul administratorilor/custozilor ariilor naturale protejate;
k) abandonarea animalelor domestice pe suprafaţa ariilor naturale protejate în afara păşunilor;
l) hrănirea animalelor sălbatice de către orice persoană fizică sau juridică pe suprafaţa ariilor naturale protejate, cu excepţia administratorilor fondurilor cinegetice şi administratorilor/ custozilor ariilor naturale protejate;
m) accesul neautorizat cu motociclete, ATV-uri, sănii cu motor, autoturisme sau alte tipuri de autovehicule, pe suprafaţa ariilor naturale protejate, în afara drumurilor publice, a drumurilor forestiere pe care accesul nu este interzis prin semne sau bariere şi a terenurilor special amenajate şi semnalizate în acest scop;
n) realizarea de săpături, excavaţii şi orice alte lucrări care modifică configuraţia naturală a terenurilor din ariile naturale protejate fără avizul administratorilor sau, respectiv, custozilor acestora;
o) nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (8) lit. j).

(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 7.500 lei la 15.000 lei pentru persoane fizice şi de la 50.000 lei la 100.000 lei pentru persoane juridice următoarele fapte:
a) nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (5);
b) Abrogată prin punctul 82. din Lege nr. 49/2011 începând cu 16.04.2011.
c) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate fără respectarea prevederilor art. 22 alin. (6) lit. f);
d) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi fără respectarea prevederilor art. 22 alin. (6) lit. g);
e) acţiunile de combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulţire, fără respectarea prevederilor art. 22 alin. (6) lit. i);
f) nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (1) şi (2);
g) comercializarea, deţinerea şi/sau transportul în scopul comercializării, în stare vie sau moartă, ale oricăror părţi sau produse provenite de la speciile prevăzute în anexa nr. 5 E fără autorizaţia specială emisă de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, potrivit prevederilor art. 33 alin. (6);
h) introducerea de specii sălbatice alohtone fără efectuarea unei evaluări a impactului acestei introduceri asupra speciilor de floră şi faună indigene, potrivit prevederilor art. 34;
i) nerespectarea prevederilor art. 48;
j) comercializarea pe piaţa internă, intracomunitară şi exportul în orice scop al bunurilor prevăzute la art. 49 alin. (1) fără acordul autorităţii competente pentru protecţia mediului;
k) cele prevăzute la art. 16 lit. a), b), e), i), j) şi k) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 338/97, cu modificările şi completările ulterioare;
l) comercializarea pe piaţa internă, intracomunitară şi exportul în orice scop al produselor derivate din focă fără respectarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.007/2009.
(3¹) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane juridice, următoarele fapte:
a) nerespectarea prevederilor Regulamentului ariei naturale protejate, în cazul în care fapta nu este sancţionată prin alte acte normative;
b) nerespectarea prevederilor art. 28 alin. (10);
c) nerespectarea prevederilor art. 28¹.	Lit. c) a alin. (3¹) al art. 53 se abrogă.	Nu suntem de acord!!
	*24. .După lit. b) a alineatului (3^1) al art. 53 se introduce o nouă literă, lit. b1), cu următorul conţinut:„b¹) neemiterea avizului administratorului/custodelui in termenul prevăzut la art. 28 alin 10¹ .***
(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1)-(3) se fac de către personalul cu atribuţii de control din cadrul autorităţilor prevăzute la art. 50 alin. (1) lit. a), b), d)-f), h) şi i) şi alin. (2), după caz.
(5) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
Art. 54. – Prevederile art. 53 referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL VII Dispoziţii finale şi tranzitorii
Art. 55. – Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă şi se pot actualiza prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române.		Art. 55. – Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă şi se pot actualiza prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul Academiei Române.
Art. 56. – (1) La înfiinţarea prin hotărâre a Guvernului a unui centru/a unei agenţii pentru administrarea ariilor naturale protejate, aflat/aflate în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, atribuţiile legate de administrare vor fi preluate de către aceasta.		Art. 56. – (1) La înfiinţarea prin hotărâre a Guvernului a unui centru/a unei agenţii pentru administrarea ariilor naturale protejate, aflat/aflate în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, atribuţiile legate de administrare vor fi preluate de către aceasta.
(1¹) Atribuţiile prevăzute la alin. (1) sunt detaliate în hotărârea Guvernului privind organizarea şi funcţionarea entităţii prevăzute la alin. (1). (2) Până la stabilirea şi adoptarea planurilor de management în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, se aplică planurile de management existente, zonele speciale de conservare corespunzând zonelor de protecţie integrală din prezenta ordonanţă de urgenţă.
Art. 56¹. – (1) În cazul ariilor naturale protejate de interes naţional care şi-au pierdut valoarea şi capacitatea conservativă pentru care au fost declarate iniţial, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor poate dispune încetarea regimului de arie naturală protejată, în baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1). (2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor, în cazul ariilor naturale protejate de interes naţional care şi-au pierdut valoarea de conservare pentru care au fost declarate iniţial, în baza documentaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1), dispune încetarea regimului de arie naturală protejată.	26.La articolul 56¹ alin. (1) şi (2) se abrogă.	Abrogare art. 13 alin. (1) și (2)
(3) Modificarea limitelor ariilor naturale protejate de interes naţional, în sensul delimitării unei precizii mai bune, se face la iniţiativa structurii de administrare/custodelui ariei naturale protejate în baza unui studiu ştiinţific, cu avizul consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul ariilor naturale protejate de interes naţional, fără limite identificate până la aprobarea prezentei ordonanţe de urgenţă a Guvernului prin lege, stabilirea limitelor şi modificarea lor se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea custodelui ariei naturale protejate respective, în baza unui studiu ştiinţific, cu avizul Academiei Române şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.		(3) Modificarea limitelor ariilor naturale protejate de interes naţional, în sensul delimitării unei precizii mai bune, se face la iniţiativa structurii de administrare/custodelui ariei naturale protejate în baza unui studiu ştiinţific, cu avizul consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul ariilor naturale protejate de interes naţional, fără limite identificate până la aprobarea prezentei ordonanţe de urgenţă a Guvernului prin lege, stabilirea limitelor şi modificarea lor se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea administratorului ariei naturale protejate respective, în baza unui studiu ştiinţific, cu avizul Academiei Române şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
Art. 57. – Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă: a) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 4 decembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 462/2001, cu modificările şi completările ulterioare; b) art. 2 pct. 7, 36, 37, 62-65, art. 50, art. 51 alin. (4¹), (5) şi (6), art. 96 alin. (1) pct. 24 şi art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006. Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune: a) Directiva Consiliului 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L103 din 25 aprilie 1979, amendată de: Directiva Consiliului 81/854/CEE din 19 octombrie 1981, pentru adaptarea Directivei 79/409/CEE ca urmare a aderării Greciei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L319 din 7 noiembrie 1981, Directiva Comisiei 85/411/CEE din 25 iulie 1985, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L233 din 30 august 1985, Directiva Consiliului 86/122/CEE din 8 aprilie 1986 pentru adaptarea Directivei 79/409/CEE ca urmare a aderării Spaniei şi Portugaliei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L100 din 16 aprilie 1986, Directiva Comisiei 91/244/CEE din 6 martie 1991, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L115 din 8 mai 1991, Directiva Consiliului 94/24/CE din 8 iunie 1994 pentru amendarea anexei nr. 2 la Directiva 79/409/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L164 din 30 iunie 1994, Directiva Comisiei 97/49/CE din 29 iulie 1997, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L223 din 13 august 1997, Regulamentul Consiliului (CE) nr. 807/2003 din 14 aprilie 2003 pentru adaptarea la Decizia Consiliului 1999/468/CE a prevederilor referitoare la comitetele care asistă Comisia în exercitarea prerogativelor sale, descrise în instrumentele Consiliului adoptate prin procedura de consultare (unanimitate), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 122 din 16 mai 2003, Actul de aderare a Greciei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L291 din 19 noiembrie 1979, Actul de aderare a Spaniei şi Portugaliei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L302 din 15 noiembrie 1985, Actul de aderare a Austriei, Suediei şi Finlandei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C241 din 29 august 1994 (aşa cum a fost adaptat de Decizia Consiliului 91/1/CE, Euratom, ECSC, JOCE nr. L1 din 1 ianuarie 1995) şi de Actul referitor la condiţiile aderării pentru Republica Cehă, Republica Estonă, Republica Cipru, Republica Letonă, Republica Lituaniană, Republica Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia şi Republica Slovacă şi adaptările tratatelor de fondare ale Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 236 din 23 septembrie 2003; b) Directiva Consiliului 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a faunei şi florei sălbatice, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L206 din 22 iulie 1992, amendată de: Directiva Consiliului 97/62/CE din 27 octombrie 1997 pentru adaptarea la progresul tehnic şi ştiinţific a Directivei 92/43/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L305 din 8 noiembrie 1997, Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1882/2003 pentru adaptarea la Decizia Consiliului nr. 1999/468/CE a prevederilor referitoare la comitetele care asistă Comisia în exercitarea prerogativelor descrise în instrumentele care fac subiectul procedurii la care face referire art. 251 din Tratatul CE, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 284 din 31 octombrie 2003, Actul de aderare a Austriei, Suediei şi Finlandei, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. C241 din 29 august 1994 (aşa cum a fost adaptat de Decizia Consiliului 91/1/CE, Euratom, ECSC, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L1 din 1 ianuarie 1995) şi de Actul referitor la condiţiile aderării pentru Republica Cehă, Republica Estonă, Republica Cipru, Republica Letonă, Republica Lituaniană, Republica Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia si Republica Slovacă şi adaptările tratatelor de fondare ale Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L236 din 23 septembrie 2003; şi c) Directiva Consiliului nr. 2006/105/CEE din 20 noiembrie 2006 privind adaptarea Directivelor 73/239/CEE, 74/557/CEE şi 2002/83/CE din domeniul mediului, ca urmare a aderării Bulgariei şi României, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L363 din 20 decembrie 2006, amendată de Corigendumul Directivei Consiliului 2006/105/CEE din 20 noiembrie 2006 pentru adaptarea Directivelor 73/239/CEE, 74/557/CEE şi 2002/83/CE din domeniul mediului, ca urmare a aderării Bulgariei şi României, publicat în Jurnalul Oficial al Uniuni Europene nr. L80 din 21 martie 2007.
ANEXA Nr. 1SCOPUL ŞI REGIMUL DE MANAGEMENT al categoriilor de arii naturale protejate		ANEXA Nr. 1CATEGORII ALE REGIMULUI DE MANAGEMENT pentru ariile naturale protejate
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) – c) şi alin. (2) din prezenta ordonanţă de urgenţă, scopul şi regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate ce compun reţeaua naţională de arii protejate sunt următoarele:		În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) – c) şi alin. (2) din prezenta ordonanţă de urgenţă, categoriile regimului de management al tipurilor de arii naturale protejate ce compun reţeaua naţională de arii protejate sunt următoarele:
a) Rezervaţii ştiinţifice Rezervaţiile ştiinţifice sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor habitate naturale terestre şi/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes ştiinţific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de altă natură. Mărimea rezervaţiilor ştiinţifice este determinată de arealul necesar pentru asigurarea integrităţii zonei protejate. Managementul rezervaţiilor ştiinţifice asigură un regim strict de protecţie prin care habitatele sunt păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată. În aceste zone se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, educaţie şi de ecoturism cu limitările descrise în planurile de management, cu acordul forului ştiinţific competent şi al administratorului rezervaţiei ştiinţifice. Rezervaţiile ştiinţifice corespund categoriei I IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) „Rezervaţie Naturală Strictă: arie protejată, administrată în principal în scopuri ştiinţifice”.		a) Rezervaţii ştiinţifice În categoria de management a rezervaţiilor ştiinţifice sunt incluse arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor habitate naturale terestre şi/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes ştiinţific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de altă natură. Habitatele naturale terestre şi/sau acvatice protejate prin instituirea rezervațiilor științifice au valoare remarcabilă la nivel regional, naţional sau global, fiind create în cea mai mare parte sau în totalitate de către forţe non-antropice şi care sunt degradate sau distruse în cazul în care sunt supuse vreunui impact uman, oricât de superficial ar fi acesta. Pentru menținerea obiectivelor de conservare ale rezervațiilor științifice, se poate restricționa total acesul în acestea, cu excepția cazurilor în care se desfășoară acțiuni de cercetare și monitorizare științifică. Pentru instituirea și managementul rezervațiilor științifice trebuie să se respecte următoarele condiții: i. să deţină un set aproape complet de specii native, aflate în densităţi semnificative din punct de vedere ecologic, sau cu posibilitatea de a fi readuse la o astfel de densitate prin procese naturale sau intervenţii pe termen limitat;s ii. să deţină un set complet de ecosisteme native, în mare parte intacte, cu procese ecologice intacte, sau procese capabile să fie readuse la o astfel de stare prin intervenţii minime de management; iii. să nu fie identificate intervenţii directe ale omului modern, care ar compromite obiectivele de conservare specificate pentru aria respectivă, ceea ce implică de obicei limitarea accesului omului şi excluderea posibilităţii creerii unor aşezări umane; iv. să nu necesite intervenţii substanţiale şi continue pentru realizarea obiectivului de conservare; v. să fie înconjurată, dacă este posibil, de zone cu utilizare a terenului care să contribuie la realizarea obiectivelor de conservare specificate pentru aria respectivă; vi. să poată fi folosită ca sit de referinţă pentru monitorizarea impactului relativ al activităţilor umane; vii. să fie administrată cu scopul de a fi rar vizitată de oameni; viii. să poată fi administrată astfel încât să se asigure o minimizare a deranjului, acest aspec fiind foarte relevant în cazul mediilor marine. Mărimea rezervaţiilor ştiinţifice este determinată de arealul necesar pentru asigurarea integrităţii zonei protejate. Managementul rezervaţiilor ştiinţifice asigură un regim strict de protecţie prin care habitatele sunt păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată. În aceste zone se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, educaţie şi de ecoturism cu limitările descrise în planurile de management, cu acordul forului ştiinţific competent şi al administratorului rezervaţiei ştiinţifice. Rezervațiile științifice pot avea însemnătate religioasă sau spirituală (de exemplu un sit natural sacru) câtă vreme conservarea biodiversităţii este identificată ca obiectiv primar. În acest caz, aria naturală protejată ar putea conţine situri ce ar putea fi vizitate de un număr limitat de oameni angajaţi în activităţi religioase compatibile cu obiectivele de management al ariei respective. Rezervaţiile ştiinţifice corespund categoriei I IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) „Rezervaţie Naturală Strictă: arie protejată, administrată în principal în scopuri ştiinţifice”.
b) Parcuri naţionale Parcurile naţionale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice. Managementul parcurilor naţionale asigură menţinerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecţia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice şi a diversităţii biologice în condiţii de stabilitate ecologică, prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosinţelor terenurilor, incompatibilă scopului atribuit. Regimul de gospodărire se stabileşte prin regulamente şi planuri proprii de protecţie şi conservare aprobate de autorităţile naţionale ştiinţifice şi administrative abilitate, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. În perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau fracţiuni de ecosisteme terestre şi acvatice cât mai puţin influenţate prin activităţi umane. Elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul parcurilor naţionale pot fi delimitate şi puse sub un regim strict de protecţie ca rezervaţii ştiinţifice. Parcurile naţionale se întind în general pe suprafeţe mari de teren. În perimetrul parcurilor naţionale sunt admise doar activităţile tradiţionale practicate numai de comunităţile din zona parcului naţional, activităţi tradiţionale ce vor fi reglementate prin planul de management. Parcurile naţionale corespund categoriei II IUCN „Parc naţional: arie protejată administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru recreere”.		b) Parcuri naţionale În categoria de management a parcurilor naţionale sunt incluse acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice, compatibile din punct de vedere al mediului şi cultural. Obiectivele de administrare a parcurilor naționale sunt: i. gestionarea ariei naturele protejate cu scopul de a perpetua, într-o stare cât mai naturală posibil, exemple reprezentative de regiuni fizicografice, comunităţi biotice, resurse genetice şi procese naturale neafectate de impactul antropic; ii. menţinerea unor populaţii şi ansambluri de specii native viabile şi ecologic funcţionale, în densităţi suficiente pentru a conserva integritatea ecosistemului şi rezistenţa sa pe termen lung; iii. contribuirea la conservarea speciilor cu teritorii întinse, a proceselor ecologice regionale şi a rutelor de migraţie; iv. gestionare utilizării ariei naturale protejate de către vizitatori în scop inspiraţional, educaţional, cultural şi recreativ la un nivel care să nu cauzeze o degradare biologică sau ecologică semnificativă a resurselor naturale; v. includerea în strategia de administrare a nevoilor populaţilor indigene şi ale comunităţilor locale, inclusiv privind utilizarea resurselor pentru subzistenţă, în măsura în care aceasta nu va afecta negativ obiectivul primar de management; vi. contribuirea la economiile locale prin turism. Managementul parcurilor naţionale asigură menţinerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecţia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice şi a diversităţii biologice în condiţii de stabilitate ecologică, prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosinţelor terenurilor, incompatibilă scopului atribuit. Regimul de gospodărire se stabileşte prin regulamente şi planuri proprii de protecţie şi conservare aprobate de autorităţile naţionale ştiinţifice şi administrative abilitate, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. În perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau fracţiuni de ecosisteme terestre şi acvatice cât mai puţin influenţate prin activităţi umane. Elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul parcurilor naţionale pot fi delimitate şi puse sub un regim strict de protecţie ca rezervaţii ştiinţifice. Parcurile naţionale se întind în general pe suprafeţe mari de teren. În perimetrul parcurilor naţionale sunt admise doar activităţile tradiţionale practicate numai de comunităţile din zona parcului naţional, activităţi tradiţionale ce vor fi reglementate prin planul de management. Parcurile naţionale corespund categoriei II IUCN „Parc naţional: arie protejată administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru recreere”.
c) Monumente ale naturii Monumente ale naturii sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor elemente naturale cu valoare şi semnificaţie ecologică, ştiinţifică, peisagistică deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale sălbatice rare, endemice ori ameninţate cu dispariţia, arbori seculari, asociaţii floristice şi faunistice, fenomene geologice – peşteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apă, cascade şi alte manifestări şi formaţiuni geologice, depozite fosilifere, precum şi alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor. Dacă monumentele naturii nu sunt cuprinse în perimetrul altor zone aflate sub regim de protecţie, pentru asigurarea integrităţii lor se vor stabili zone de protecţie obligatorie, indiferent de destinaţia şi de deţinătorul terenului. Managementul monumentelor naturii se face după un regim strict de protecţie care asigură păstrarea trăsăturilor naturale specifice. În funcţie de gradul lor de vulnerabilitate, accesul populaţiei poate fi limitat sau interzis. Monumentele naturii corespund categoriei III IUCN „Monument natural: arie protejată administrată în special pentru conservarea elementelor naturale, specifice”.		c) Monumente ale naturii În categoria de management a monumentelor ale naturii sunt incluse acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor elemente naturale cu valoare şi semnificaţie ecologică, ştiinţifică, peisagistică deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale sălbatice rare, endemice ori ameninţate cu dispariţia, arbori seculari, asociaţii floristice şi faunistice, fenomene geologice – peşteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apă, cascade, faleze, cratere, dune de nisip şi alte manifestări şi formaţiuni geologice, depozite fosilifere, văi şi caracteristici marine, munţi subacvatici sau formaţiuni de corali precum şi alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor. Categoria de management de monument al naturii se poate stabili și pentru zone naturale cu influenţe culturale precum locuinţe rupestre şi vestigii antice, dar și pentru situri culturale cu ecologie asociată, în care în protejarea unui sit cultural este inclusă o componentă semnificativă şi importantă de biodiversitate, ca de exemplu siturile arheologice/istorice care sunt asociate inextricabil unei arii naturale. Atributele de conservare a naturii în ariile protejate din categoria a III-a se încadrează în două tipuri principale: i. biodiversitate relaţionată în mod unic condiţiilor ecologice asociate unui element natural – precum zonele de pulverizare a apei unei cascade, condiţiile ecologice din peşteri sau speciile vegetale care se limitează la faleze. ii. biodiversitate care se menţine deoarece valorile culturale sau spirituale ale sitului au întreţinut un habitat natural sau semi natural, în cadrul unui ecosistem de altfel modificat – ca în cazul unor situri naturale sacre sau istorice cu arii naturale asociate. În aceste situaţii criteriile determinante pentru instituirea ariei naturale cu categoria de management monument al naturii sunt: (1) valoarea sitului din punct de vedere al contribuţiei la conservarea pe scară largă şi (2) prioritizarea conservării biodiversităţii. Dacă monumentele naturii nu sunt cuprinse în perimetrul altor zone aflate sub regim de protecţie, pentru asigurarea integrităţii lor se vor stabili zone de protecţie obligatorie, indiferent de destinaţia şi de deţinătorul terenului. Managementul monumentelor naturii se face după un regim strict de protecţie care asigură păstrarea trăsăturilor naturale specifice. În funcţie de gradul lor de vulnerabilitate, accesul populaţiei poate fi limitat sau interzis. Monumentele naturii corespund categoriei III IUCN „Monument natural: arie protejată administrată în special pentru conservarea elementelor naturale, specifice”.
d) Rezervaţii naturale Rezervaţiile naturale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Mărimea lor este determinată de arealul necesar asigurării integrităţii elementelor protejate. Managementul rezervaţiilor naturale se face diferenţiat, în funcţie de caracteristicile acestora, prin măsuri active de gospodărire pentru a asigura menţinerea habitatelor şi/sau în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice. Pe lângă activităţile ştiinţifice, după caz, pot fi admise activităţi turistice, educaţionale, organizate. Sunt admise unele activităţi de valorificare durabilă a unor resurse naturale. Sunt interzise folosinţe ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dăunează obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervaţiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zonă umedă, marină, de resurse genetice şi altele. Aceste rezervaţii corespund categoriei IV IUCN, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire.		d) Rezervaţii naturale În categoria de management a rezervaţiilor naturale sunt incluse acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Mărimea lor este determinată de arealul necesar asigurării integrităţii elementelor protejate. Obiectivele de administrare a rezervațiilor naturale sunt: i. protejarea modelului de distribuţie a vegetaţiei şi alte caracteristici biologice, prin metode de management tradiţionale; ii. protejarea fragmentelor de habitate ca elemente componente ale strategiilor de conservare a peisajului terestru sau marin; iii. dezvoltarea conştientizării publice şi aprecierea speciilor şi/sau habitatelor respective. iv. furnizarea mijloacelor prin care locuitorii zonelor urbane pot intra în contact în mod regulat cu natura. Managementul rezervaţiilor naturale se face diferenţiat, în funcţie de caracteristicile acestora, prin măsuri active de gospodărire pentru a asigura menţinerea habitatelor şi/sau în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice, după cum urmează: i. protecţia anumitor specii ţintă, care sunt de obicei ameninţate, cum ar fi una dintre ultimele populaţii rămase ale unei specii; i. menţinerea sau refacerea habitatelor, care sunt adesea fragmente de ecosisteme; ii. management activ pentru menţinerea speciilor ţintă, ceea ce reprezintă crearea sau menţinerea unor habitate artificiale (de exemplu crearea de recife artificiale), hrănirea suplimentară sau ale sisteme de management activ; ii. management activ al ecosistemelor naturale sau seminaturale care se realizează prin menţinerea habitatelor naturale sau semi-naturale care sunt fie prea mici fie prea profund modificate pentru a se mai putea autosusţine, de exemplu, dacă lipsesc ierbivorele naturale pot fi înlocuite de animale domestice sau se poate introduce cosirea manuală, sau dacă hidrologia a suferit modificări, pot fi necesare asanarea sau irigarea artificială; iii. management activ al ecosistemelor definite cultural având ca obiectiv principal menţinerea biodiversităţii asociate, care se realizează prin menţinerea sistemelor de management cultural, dacă acestea au asociate o biodiversitate deosebită. Este necesară intervenţia continuă, deoarece prin management s-a creat sau a fost substanţial modificat ecosistemul. Prin management activ se înţelege că funcţionarea generală a ecosistemului este modificată de exemplu prin stoparea succesiunii naturale, hrănirea suplimentară sau crearea artificială de habitate și altele asemenea. Pe lângă activităţile ştiinţifice, după caz, pot fi admise activităţi turistice, educaţionale, organizate. Sunt admise unele activităţi de valorificare durabilă a unor resurse naturale. Sunt interzise folosinţe ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dăunează obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au fost instituite, rezervaţiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zonă umedă, marină, de resurse genetice şi altele. Aceste rezervaţii corespund categoriei IV IUCN, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire.
e) Parcuri naturale Parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică. Managementul parcurilor naturale urmăreşte menţinerea interacţiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului, promovând păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activităţilor, practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale. De asemenea, se oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism şi se încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale. Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN „Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului şi recreere”.		e) Parcuri naturale În categoria de management a parcurilor naturale sunt incluse acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică. Managementul parcurilor naturale urmăreşte protejarea interacţiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului, promovând păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activităţilor, practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale. De asemenea, se oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism, se încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale, se asigură furnizarea de produse naturale şi servicii de mediu, se încurajează conservarea agrobiodiversităţii şi a biodiversităţii acvatice. La instituirea ariilor naturale protejate cu regim de management de parc natural trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: i. peisajul terestru şi/sau marin, litoral sau insular, este de o calitate estetică înaltă şi/sau deosebită şi care are asociate habitate, floră, faună semnificative şi caracteristici culturale; ii. interacţiune echilibrată între om şi natură care a persistat în decursul timpului şi încă se caracterizează prin integritate, sau în care există speranţe rezonabile că această integritate să poată fi refăcută; iii. modele unice şi tradiţionale de folosire a terenurilor, de exemplu, cele care există în cadrul sistemelor durabile de agricultură şi silvicultură, şi ale aşezărilor umane care au evoluat în echilibru cu peisajul în care se află. iv. există oportunităţi de recreere şi turism corespunzătoare stilului de viaţă şi activităţilor economice; v. se regăsesc organizări sociale unice sau tradiţionale, evidenţiate prin obiceiuri, moduri de a câştiga existenţa şi credinţe locale; vi. există recunoaştere din partea artiştilor de toate felurile şi în cadrul tradiţiilor culturale (în prezent sau în trecut); vii. potenţial de refacere ecologică şi/sau a peisajului este considerabil. Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN „Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului şi recreere”.
f) Rezervaţii ale biosferei Rezervaţiile biosferei sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice. Rezervaţiile biosferei se întind pe suprafeţe mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice, lacuri şi cursuri de apă, zone umede cu comunităţi biocenotice floristice şi faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradiţională a teritoriului, ecosisteme modificate sub influenţa omului şi care pot fi readuse la starea naturală, comunităţi umane a căror existenţă este bazată pe valorificarea resurselor naturale, pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Mărimea rezervaţiilor biosferei este determinată de cerinţele de protecţie şi conservare eficiente ale mediului natural şi ale diversităţii biologice specifice. Managementul rezervaţiilor biosferei se realizează conform unor regulamente şi planuri de protecţie şi conservare proprii, în conformitate cu recomandările Programului Om – Biosferă de sub egida UNESCO. Dacă în perimetrul rezervaţiilor biosferei sunt cuprinse şi situri naturale ale patrimoniului universal, managementul rezervaţiei se realizează cu respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural, de sub egida UNESCO. Pentru asigurarea protecţiei şi conservării unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice, precum şi pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit cerinţelor de consum ale populaţiilor locale şi în limitele potenţialului biologic natural de regenerare a acestor resurse, în cuprinsul rezervaţiilor biosferei se pot delimita zone cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare şi de valorificare a resurselor, după cum urmează: 1. zone strict protejate, având regimul de protecţie şi conservare a rezervaţiilor ştiinţifice; 2. zone tampon, cu rol de protecţie a zonelor strict protejate şi în care sunt admise activităţi limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu autorizaţiile date de administraţia rezervaţiei; 3. zone de reconstrucţie ecologică, în care se realizează măsuri de refacere a mediului deteriorat; 4. zone de dezvoltare durabilă, valorificabile economic prin practici tradiţionale sau noi, ecologic admise, în limitele capacităţii de regenerare a resurselor. Rezervaţiile biosferei cu aşezări umane sunt astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a comunităţilor umane în armonie cu mediul natural.
g) Zone umede de importanţă internaţională Zonele umede de importanţă internaţională sunt acele arii naturale protejate al căror scop este asigurarea protecţiei şi conservării siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede. Managementul acestor zone se realizează în scopul conservării lor şi al utilizării durabile a resurselor biologice pe care le generează, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind conservarea zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice.		g) Zone umede de importanţă internaţională – RAMSAR În categoria de management a zonelor umede de importanţă internaţională sunt incluse acele arii naturale protejate al căror scop este asigurarea protecţiei şi conservării siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede. Zonele umede asigură servicii fundamentale ale ecosistemelor și reglează regimul apei și al surselor biodiversității la toate nivelurile: specii, fond genetic și ecosisteme. Managementul acestor zone se realizează în scopul conservării lor, al utilizării durabile a resurselor biologice pe care le generează și al restaurării în conformitate cu prevederile celor mai actuale ale Convenţiei privind conservarea zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice. Managementul se realizează prin cooperare internațională, în ceea ce privește zonele umede comune, specii care utilizează zonele umede la nivel global și proiecte ce pot afecta zonele umede. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, utilizarea durabilă a zonelor umede reprezintă menținerea caracterelor ecologice reprezentative ale acestora, în timp ce se valorifică serviciile ecosistemelor furnizate. Utilizarea durabilă a zonelor umede de importanță internațională este reglementată prin planurile de management ale ariilor naturale protejate, dar și în politici și cadru legislativ, ca o componentă orizontală, în planurile locale/regionale/naționale ce privesc utilizarea terenurilor, management public, educație și altele asemenea.
h) Situri naturale ale patrimoniului natural universal Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă universală. Mărimea arealului lor este determinată de cerinţele pentru asigurarea integrităţii şi conservării elementelor supuse acestui regim de protecţie. În cuprinsul acestor zone pot exista comunităţi umane ale căror activităţi sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu cerinţele de protecţie şi conservare ale sitului natural. Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizează în conformitate cu regulamentele şi planurile proprii de protecţie şi conservare, cu respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural, de sub egida UNESCO.		h) Situri naturale ale patrimoniului natural universal În categoria de management a siturilor naturale ale patrimoniului natural universal sunt incluse acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă universală. Mărimea arealului lor este determinată de cerinţele pentru asigurarea integrităţii şi conservării elementelor supuse acestui regim de protecţie. În cuprinsul acestor zone pot exista comunităţi umane ale căror activităţi sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu cerinţele de protecţie şi conservare ale sitului natural. Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizează în conformitate cu regulamentele şi planurile proprii de protecţie şi conservare, cu respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural, de sub egida UNESCO.
i) Arii speciale de conservare Ariile speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate de interes comunitar ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, readucerea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care situl este desemnat. Ariile naturale de conservare sunt special desemnate pentru conservarea tipurilor de habitate naturale şi a habitatelor speciilor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3. Managementul ariilor speciale de conservare necesită planuri de management adecvate, specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri de management, şi măsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi a perturbării speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă sau nu este necesar pentru managementul ariei speciale de conservare, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, singur sau în combinaţie cu alte planuri ori proiecte, este supus unei evaluări adecvate a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, având în vedere obiectivele de conservare a acesteia, conform prevederilor art. 28 din prezenta ordonanţă de urgenţă. Ariile speciale de conservare se desemnează prin hotărâre a Guvernului, după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană, şi vor face parte din reţeaua europeană «Natura 2000».		i) Arii speciale de conservare În categoria de management a ariilor speciale de conservare sunt incluse acele arii naturale protejate de interes comunitar ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, readucerea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care situl este instituit. Ariile naturale de conservare sunt special instituite pentru conservarea tipurilor de habitate naturale şi a habitatelor speciilor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3. Managementul ariilor speciale de conservare necesită planuri de management adecvate, specifice siturilor instituite sau integrate în alte planuri de management, şi măsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi a perturbării speciilor pentru care zonele au fost instituite. Orice plan, proiect sau program care nu are o legătură directă sau nu este necesar pentru managementul ariei speciale de conservare, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, singur sau în combinaţie cu alte planuri, proiecte ori programe, este supus unei evaluări adecvate a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, având în vedere obiectivele de conservare a acesteia, conform prevederilor art. 28 din prezenta ordonanţă de urgenţă. Ariile speciale de conservare se instituie prin hotărâre a Guvernului[CS32] , după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană, şi vor face parte din reţeaua europeană «Natura 2000».
j) Arii de protecţie specială avifaunistică Ariile de protecţie specială avifaunistică sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, readucea într-o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice, mai ales a celor prevăzute în anexele nr. 3 şi 4 A. Managementul ariilor speciale de protecţie se realizează ca şi pentru ariile speciale de conservare. Ariile speciale de protecţie sunt desemnate prin hotărâre a Guvernului şi fac parte din reţeaua europeană „NATURA 2000”.		j) Arii de protecţie specială avifaunistică În categoria de management a ariilor de protecţie specială avifaunistică sunt incluse acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, readucea într-o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, instituite pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice, mai ales a celor prevăzute în anexele nr. 3 şi 4 A. Managementul ariilor speciale de protecţie se realizează ca şi pentru ariile speciale de conservare. Ariile speciale de protecţie sunt instituite prin hotărâre a Guvernului [CS33] şi fac parte din reţeaua europeană „NATURA 2000”.
k) Situri de importanţă comunitară Siturile de importanţă comunitară reprezintă acele arii care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale din anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar din anexa nr. 3 şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa reţelei „NATURA 2000” şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanţă comunitară ar trebui să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenţi factori abiotici şi biotici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestor specii. Propunerile de situri de importanţă comunitară se stabilesc prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, pe baza criteriilor enunţate în anexa nr. 7.		k) Situri de importanţă comunitară În categoria de management a siturilor de importanţă comunitară sunt incluse acele arii care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale din anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar din anexa nr. 3 şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa reţelei „NATURA 2000” şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanţă comunitară ar trebui să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenţi factori abiotici şi biotici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestor specii. Propunerile de situri de importanţă comunitară se stabilesc prin ordin al autorităţii publice centrale [CS34] pentru protecţia mediului, pe baza criteriilor enunţate în anexa nr. 7.
l) Geoparcul Geoparcul este un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric şi cultural. Caracteristicile geologice sunt cuprinse într-un număr de situri de importanţă ştiinţifică, educaţională sau estetică, reprezentative pentru un anumit moment din istoria Pamântului ori pentru anumite evenimente sau procese geologice. Un geoparc are limite bine definite, o suprafaţă suficient de mare şi o strategie de dezvoltare teritorială în folosul comunităţilor locale, a căror existenţă este bazată pe valorificarea resurselor naturale si culturale, pe principiul dezvoltării durabile. Geoparcurile sunt zone cu aşezări umane astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a comunităţilor în armonie cu mediul natural. Geoparcul are o structură de administrare proprie care, în parteneriate locale şi naţionale, asigură conservarea patrimoniului natural şi cultural şi propune metode noi de protecţie, educaţie, cooperare în scopul dezvoltării socioeconomice, îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă din mediul rural şi întăririi identităţii locale. Managementul unui geoparc se realizează in conformitate cu strategia de dezvoltare teritorială identificată şi în conformitate cu recomandările UNESCO si Cartei Reţelei Europene a Geoparcurilor. Pentru asigurarea managementului siturilor geologice, naturale, istorice, culturale, precum şi pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit cerinţelor de consum ale populaţiilor locale, în cuprinsul geoparcului se pot delimita zone cu regim diferenţiat de protecţie, de conservare şi de valorificare a resurselor, după cum urmează: 1. zone strict protejate, având regimul de protecţie şi conservare a rezervaţiilor ştiinţifice; 2. zone tampon, cu rol de protecţie a zonelor strict protejate şi în care sunt admise activităţi limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu autorizaţiile date de administraţia geoparcului; 3. zone de dezvoltare durabilă, valorificabile economic prin practici tradiţionale sau noi, ecologic admise, în limitele capacităţii de regenerare a resurselor. Geoparcul reprezintă un concept lansat si susţinut de UNESCO, în parteneriat cu Reţeaua Europeană a Geoparcurilor. La nivel mondial a fost creată Reţeaua Globală (UNESCO) a Geoparcurilor. Recunoaşterea internaţională a funcţionarii unui geoparc şi acceptarea lui în aceste structuri se face în acord cu reglementările stabilite de UNESCO şi de Carta Reţelei Europene a Geoparcurilor.
	În tot cuprinsul actului normativ, sintagma „autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor” se înlocuieşte cu sintagma „autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului”.	Nu este corelat cu continutul.Nu se poate schimba peste tot pentru ca sunt articole în care sintagma se refera la autoritatea pentru păduri
	Art. II – (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe , autoritatea centrală pentru protecţia mediului va emite ordinul ce reglementează procedura prevăzută la art. 28 alin. (12).
	(2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe , autoritatea centrală pentru protecţia mediului va emite ordinul ce reglementează nivelul maxim al tarifelor prevăzute la art. 30 alin. (4).	Nu este necesara prevederea.OM 3836/2012 se poate modifica oricand la propunerea directiei de specialitate.
	(3) Nivelul maxim al tarifelor aprobat prin ordinul prevăzut la alin. (2), se calculează pe baza mediei tarifelor percepute de către administratori/custozi pe ultimele 6 luni înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.	Această prevedere este un detaliu tehnic și trebuie să fie regmelentat prin modificarea OM 3836/2012
	(4) Comisia Patrimoniului Speologic constituită în baza prevederilor art. 43 alin. (5²) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, îşi continuă activitatea până la data constituirii noii comisii în temeiul dispoziţiilor prezentei ordonanţe.
	(5) Dispoziţiile art. I pct. 23 intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I.	Nu este clar care este punctul 23, pt că numerotarea este greșită

14 gânduri despre “TABEL DE LUCRU pentru modificarea Ordonantei OUG Nr. 57/2007”

Pingback: Propunere de Proiect de Lege pentru Modificarea OUG Nr. 57/2007 | Alianta Sport-Natura
zendizentai zice:

13 februarie, 2014 la 11:52 am

Buna dimineata! Nu stiu care este statutul meu in cadrul aliantei dv.Am trimis dimineata un mail.Ideea e ca as vrea sa ader la alianta dv.

Cu stima!

PS- numele meu este Lupu Gabriel

________________________________

Răspunde
- Buian Gabriel zice:
  
  13 februarie, 2014 la 12:36 pm
  
  Situatie similara si la mine…
  Multumesc
  
  Răspunde
- Ioana Acsinia zice:
  
  13 februarie, 2014 la 10:51 pm
  
  Salutări, Gabriel.
  Intră te rog pe grupul nostru de Yahoo (http://groups.yahoo.com/neo/groups/sportnatura/info) și scrie-ne un mesaj în topic-ul „membri alianta sport-natura”. Apoi ești binevenit în a lua parte la discuțiile de acolo 🙂
  
  Răspunde
Buian Gabriel zice:

13 februarie, 2014 la 1:44 pm

Modificarea propusa la celebrul art. 53/1/h risca sa fie inutila cred:
,
„cu exceptia zonelor si cazurilor prevazute in regulamentele si planurile de management ale ariilor naturale protejate.”
Si ce facem atunci cand la elaborarea planurilor si regulamentelor respective se omite prevederea expresa a acestor „zone si cazuri” (cu sau fara intentie, in totalitate sau partial) – facem ca … ramane in vigoare doar textul legii actual…
Cred ca e mai bine ca prevederea sa fie cu totul abrogata (referitor la circulatie), cu specificarea ca fiecare custode/administrator are dreptul sa includa in regulamente masuri restrictive.
Justificarea acestor masuri va trebui sa fie destul de serioasa considerand ca vor iesi de sub umbrela imposibilitatii atacarii lor pe cale legala de catre publicul larg (Radu Mititeanu a explicat de ce e de preferat sa fie in regulamentul ariei si nu in lege o asemenea prevedere…).

Răspunde
Buian Gabriel zice:

13 februarie, 2014 la 1:49 pm

erata… 53/1/l … nu h fireste, pardon

Răspunde
Pingback: Proiecte ASN in curs de derulare | Alianta Sport-Natura
Pingback: Cum pot ajuta? | Alianța Sport-Natură
Nicoleta zice:

24 februarie, 2014 la 2:42 pm

ce nu inteleg eu este de ce ati vrut modificarea acestui act normativ cu privire la accesul ep traseele nemarcate,cand el era permis, scrie la apgina 188 in planul de management al PNPC ca e permis accesul pe traseele marcate si pe cele omologate, iar prin legea sportului FRAE omologheaza trasee si ele sunt omologate dinaintea celor amrcate. apropo, a citit cineva dintre participantii al grupul tehnic planul de management al PNPC? ca daca il citeau………….
iote:
la pagina 188:” In Zonele cu Protecţie Stricta sunt permise doar activitaţile de cercetare, educaţie şi ecoturism,cu urmatoarele limitari:
a)activitaţile de cercetare se supun prevederilor articolului 24 din prezentul regulament;
b)activitaţile educative se desfaşoara cu avizul şi in organizarea APNPC;
c)activitaţile de ecoturism se desfaşoara numai pe traseele turistice marcate şi omologate şi deschise circulaţiei turistice in funcţie de sezon, precum şi pe trasee omologate de alpinism şi escalada, cu respectarea regulilor generale de vizitare şi comportament prevazute in prezentul regulament”.

Răspunde
- dana zice:
  
  24 februarie, 2014 la 10:44 pm
  
  Buna Nicoleta,
  
  In primul rand, legea interzice accesul pe trasee nemarcate in ariile protejate, asa ca e cam neclar in ce baza administratiile de arii protejate pot permite ceva ce e interzis prin lege.
  
  Apoi, problema nu este Piatra Craiului. Accesul este interziu prin lege in toate ariile protejate din Romania. Si sunt destule. Ca legea nu e implementata momentan… nu trebuie sa ne pacaleasca. De exemplu, in Bucegi o sa fie introdusa taxa de anul asta, ce te faci (ipotetic vorbind) daca planul de management din Bucegi va respecta strict legea si va interzice accesul pe traseele nemarcate?
  
  In privinta traseelor omologate, lucrurile stau destul de vag. Notiunea de „omologat” e folosita peste tot, dar daca incerci sa afli ce intelege fiecare prin asta o sa vezi ca sunt lucruri foarte diferite…
  
  Iar in privinta Pietrei Craiului, te-ai uitat la inregistrarea discutiei cu APNPC?
  ( http://www.youtube.com/watch?v=w_MPY_ONpY8&feature=youtube_gdata_player )
  
  Practic, permisiunea de a merge pe trasee nemarcate in PC e discutabila… trebuie sa trimiti email cu 3 zile inainte si sa primesti aprobare, iar daca soliciti sa te plimbi pe Braul de Mijloc sau sa urci pe Padina lui Calinet cererea iti va fi respinsa deoarece acestea nu intra in categoria de „trasee de alpinism” in opinia APNPC. Trebuie sa ceri aprobare sa parcurgi un traseu de alpinism de perete, iar la fata locului chiar sa ai echipamentul complet de alpinism la tine.
  
  Răspunde
  - Nicoleta zice:
    
    25 februarie, 2014 la 9:35 am
    
    multumesc pt raspuns.
    vreau s precizez ca in lipsa unui act normativ care sa aprobe PMPNPC, cei de la Administratie au ajuns sa impuna o situatie gri:chiar daca OUG 57 interzice acesul,ei eprmit totusi ,dar doar daca ii anunti .asta e undeva la limita legii,pt ca simplul fapt de a-i anunta, nu schimba caracterula riei protejate.asta pe de o parte. pe de lata parte insa, Piatra craiului e arie IUCN II, unde e permis accesul omului.scrie in Ghiudul de management al Ariilor Protejate IUCN, pag 12.
    apoi, la discutii am obervat ca la art 2, s-a introdus o litera noua, litera i) care las adeschisa claea spre abuzuri.
    Introducere literă nouă:i) Administrarea ariilor naturale protejate de interes local și județean care conțin specii de plante şi animale sălbatice aflate sub regim special de protecţie şi conservare ca bunuri ale patrimoniului natural, se gestionează de către autoritățile care le-au declarat, similar cu cele de interes național în baza reglementărilor din prezenta ordonanță de urgență.
    adica daca, de ex, in fisura albastra descopera primaria Busteni o planta ocrotita de lege, ea devine cea care adminitreaza traseul.
    am incercat sa vb cu cel din grupul tehnic,dar la replica dansului:ca vreau sa ii iau locul si la reactii de gneul:aoleu,da’ ce aveti cu mine,nestiind nici macar la ce litera s-a ajuns sau articol,incurcand leagea cu HG sau OUG, am ajuns la concluzia ca nu e persoana potrivita.
    
    am depus un memoriu la minsiter.
    intr-adevar efectiv se incalc aordonanta OUG 57 in felul in care administratia PNPC permite accesul:daca ii anunti, brusc nu mai e zona interzisa, protejata.nu e ok.
  - Nicoleta zice:
    
    25 februarie, 2014 la 4:26 pm
    
    culmea e ca cel care lucreaza in grupul tehnic la minster si care spune ca e super mare specialist in ecologie si parcuri nationale,mai ales arii protejate, la intrebarea mea daca lucreaza cu GIS imi raspunde senin cu nu.apoi puncteaza ca a auzit de el. cum sa spun GIS e baza electronica de date a ariilor protejate. fara el nu poti lucra nicaieri in lume si nici nu poti emite documente despre arii protejate credibile.dar omul lucreaza cum stie el, pe genunchi,de 10 ani……cam astia ne apara interesele.
Bertea-Lazar Bogdan zice:

25 februarie, 2014 la 9:30 pm

Buna ziua,
Vreau sa va supun atentiei mai multe aspecte:
– Referitor la ancheta cu privire la daramarea
refugiilor:
Nu vom vedea nici o ancheta sau concluzii din partea
administratiei, pentru simplul fapt ca sunt printre cei pe
care ii ajuta daramarea refugiilor.
Dezavantajul daramarii refugiilor este pentru cei care
vin de la distante mari (Cluj, Sibiu, Buc. etc.) si care
prefera sa nu foloseasca pensiuni din Plaiul Foii.
In alte conditii, nici un traseu din Crai nu necesita
cazarea la refugii. Sunt perfect practicabile in tura de 1
zi.
Teoretic, sunt 2 mari beneficiari imediati ai faptului ca
refugiile au fost distruse: proprietarii de pensiuni si
administratia parcului. Pe tremens lung beneficiar este Statul: Nimeni nu-si va mai baga botul in ciorba guvernamentala.
Ca Dl. Verghelet poate trece linistit de testul cu
detectorul de minciuni in aceasta problema, este aproximativ
adevarat:
Daca refugiile au fost daramate de jandarmi montani si/sau
de alte maini, fara ca administratia sa fie informata, o
mana spala pe alta.
Administratia are obrazul curat si Jandarmeria a
aplicat legea.
-Revenind la actiuni, cred ca ar trebui sa ne facem
griji pentru ca Piatra Craiului, Bucegii si (de ce nu?)
Fagarasul, sa devina noile „Rosia Montana” si
„Pungesti”.
Versantul sudic al Fargarasilor este
„curatat” intr-un ritm ametitor. De exemplu
Muntele Nisipuri de pe versantul stang al Vaii Rele, a
pierdut 2/3 din padurea de pe el, intre 2007 si 2012.
Am vazut harta ariilor protejate printre care se afla
Calimani si Cheile Bicazului. Cele doua locatii sunt
„chelite” de padure, la ora cand va scriu.
Nu, nu este din cauza lipsei de fonduri ale
administratiilor, este din cauza ca statul a vandut, pe
ascuns (asa cum a vandut si 70% din teritoriu, pentru
diferite exploatari) unor companii de exploatarea lemnului
din alte tari. Exemplu : Conforest.
Redevente pentru Romania din exportul de lemn=0%. La
fel ca la vanzarile catre Gold Corporation si Chevron.
Legea 57 amendeaza, in principal, prezenta publica in
anumite zone. De ce? Cui foloseste? In primul rand,
Statului. Administratiile sunt instrumente sub acoperirea
carora s-au facut, se fac si se vor face multe fapte, de
catre Stat.

Acoperirea serveste pentru a nu mai da socoteala
alegatorilor.
Un exemplu mic: biologul parcului sustine ca urcarea din Marele Grohotis in Poiana Inchisa (parte din Braul Rosu) este pe Google maps si ca acolo sunt zone de cuibarit care pot fi deranjate. Unde era biologul cand pasarile si zonele lor de cuibarit erau deranzate de exploatarea „la rs” de pe Tamasel si Curmatura Foii? Toata fauna din acele paduri s-ar fi putut refugia in zona ce este pe google maps.
Si as mai intreba biologul parcului: care sunt habitatele periclitate de prezenta umana pe trasee nemarcate? poate hectarul de padure taiat sub Crapatura, ce se vede din fata sediului parcului?

-Sa revenim la lege. Mai mult, aceasta lege ingradeste un drept garantat
prin Constitutie, Cetateanului Roman: acela de a umbla
liber.In acest context, intalnirea din 8
Februarie este apa de ploaie. Trebuie sa iesim si sa ne
cerem drepturile. Asta trebuie sa facem. In paralel cu
actiunile pentru schimbarea legii si altele.

Acest Stat care a vandut Romania, bucata cu bucata,
trebuie sa simta ca in tara asta traiesc oameni care tin la
ce e al lor.Primavara ar trebui sa ne gaseasca in
strada, nu la calculator.

Vorbaria despre cum este in alte tari nu isi are
rostul. Am, luat modele in ’90 de constitutii, de
democratii etc. De ce sa nu facem in asa fel incat
sa ne fie noua, Romanilor, bine? Decat sa urmezi modele, mai
bine esti tu insuti, unul. Nu avem cap sa gandim cu el? Ne
trebuie un model chiar si pentru cum sa ne protejam
muntii?

Suntem de rasul curcilor.Nu fac politica si
nu vreau sa politizez aceasta problema. Dar, din pacate,
jocurile cu pamanturi, sunt politice.La fel cum
evreii nu credeau ca vor ajunge sa fie ucisi in lagare, asa
nu a crezut nimeni vocile care au vorbit in 2007, cand a
fost adoptata legea 57 si anume ca este o lege care va face
mult rau. Iata ca asa e: face rau.
Poate daca incepeam atunci, acum deja legea era deja abrogate sau modificata.

Vreau sa cred ca nu sunt singur si ca nu e inca prea
tarziu sa ne trezim. Vreau sa pot merge cu copiii in Crai,
fara sa ma feresc de jandarmi si fara sa fiu in alerta cand
sunt pe un traseu nemarcat.Vreau sa cred ca
muntii nu au fost descrisi in monografii, pentru a fi
uitate.

Ne vrem muntele inapoi. Iar apoi, ne vrem
tara.

Răspunde
Bertea-Lazar Bogdan zice:

25 februarie, 2014 la 9:46 pm

inca o mentiune:
iata ce scrie in planul de management PNPC:
„Articolul 27 din sectiunea turism si reguli de vizitare, punctul 4-…vizitatorii lacaselor de cult,de pe raza PNPC, sunt scutiti de tariful de intrare in parc”.
Sa mergem cu totii in Coltii Chiliilor, la manastire. Nu conteaza pe unde, conteaza doar destinatia.

Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Scrie un comentariu aici...

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Email (obligatoriu) (Adresa de email nu va fi publicată.)

Nume (obligatoriu)

Site web

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare / Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare / Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

	Ioana Matei la Modificarea Ordonantei de Urge…
	Bertea-Lazar Bogdan la TABEL DE LUCRU pentru modifica…
	Bertea-Lazar Bogdan la TABEL DE LUCRU pentru modifica…

Spune si altora:

Apreciază:

Articole similare

14 gânduri despre “TABEL DE LUCRU pentru modificarea Ordonantei OUG Nr. 57/2007”

Lasă un răspuns Anulează răspunsul