De ce e nevoie de Alianta Sport-Natura?
Pana acum s-au adunat, in diferite acte normative, o multime de constrangeri legale asupra activitatilor outdoor, iar cadrul legal al desfasurarii acestora este vechi si complet depasit sau lipseste ca desavarsire pe anumite domenii. De ce s-a ajuns aici? Fiindca pana acum nu a existat o structura care sa poata reprezenta interesele practicantilor de activitati outdoor in raport cu autoritatile.
Pe cine ar trebui sa reprezinte ASN?
Pe toti practicantii de activitati outdoor cu caracter sportiv sau ecoturistic cu impact redus asupra mediului: trekking, hiking, maraton montan, schi de tura, cicloturism si mountainbike, canioning, speoturism, escalada, alpinism, parapanta, diferite forme de ecoturism, de la birdwaching la turism stiintific.
Ce vrea sa faca ASN? (click aici)
- Sa reprezinte interesele membrilor in raport cu tertii.
- Sa sprijine actiunile din teritoriu ale membrilor.
- Sa promoveze activitatile outdoor si sa sprijine dezvoltarea si popularizarea acestora.
- Sa se implice activ in realizarea si modificarea actelor normative si a celor de reglementare cu impact asupra activitatilor outdoor: legislatia de mediu, turism, silvica si altele, regulamentele si planurile de management ale ariilor naturale protejate, strategiile si planurile sectoriale si altele.
- Sa devina partener de dialog cu autoritatile in influentarea deciziilor referitoare la activitatile outdoor.
Cine se poate inscrie in ASN? (click aici)
Orice persoana, club sau organizatie, indiferent de sportul sau activitatea montana pe care o promoveaza, atata timp cat aceasta are impact redus asupra mediului. ASN e deschis in egala masura pentru iubitorii de drumetie, de alergare montana, de catarare si alpinism, de schi si snowboarding, de sporturi de apa sau canioning, de zborul cu parapanta, de turism ecvestru sau de speologie!
Ce poti face tu pentru ASN? (click aici)
- Sa vii alaturi de cei din ASN si sa-i inviti si pe altii sa o faca. Cu cat e mai reprezentativa structura, cu atat misiunea ei va fi mai usoara.
- Sa contribui la derularea activitatilor.
- Sa te implici activ cu propuneri si activitati concrete.
Florin Stoican, fondatorul Parcului National Buila-Vanturarita, despre necesitatea Aliantei Sport-Natura:
„Pe masura ce afla lumea despre restrictiile legale de acces in ariile naturale protejate realizez ca majoritatea le privesc ca pe o noutate – desi ele exista in vigoare din 2011 – si ca aproape nimeni nu stie cum s-a ajuns aici.
Fiind de peste 10 ani implicat in activitati legate de ariile naturale protejate (conservare, management, cercetare, educatie ecologica, ecoturism, dezvoltare durabila si altele) am fost tot de atunci mai mereu aproape si de procesele si schimbarile actelor normative ce reglementeaza acest domeniu.
Intotdeauna, pentru politicieni si factorii de decizie, mediul a fost « Cenusareasa » cea lasata sa moara de foame, iar administrarea ariilor naturale protejate a fost considerata in acest context ultima prioritate, asta desi tot ei se laudau in permanenta pe unde apucau cu ce natura minunata avem.
Asta a facut in permanenta ca fiecare initiativa pro-natura sa fie privita cu reticenta de autoritati, inclusiv de cele de mediu, unde a primat mai mereu decizia politica ca suport al intereselor economice.
Astfel actuala legislatie este un lung sir de negocieri, lobby, dezbateri si lupte surde din care au iesit mai mereu stalcite sau strambe dorintele celor care voiau sa faca ceva pentru conservarea patrimoniului natural.
Intotdeauna se pornea la drum cu optimism, de la o situatie ideala, in care se cerea mult, dar de cealalta parte se taia in diferite etape, ajungand sa iasa la lumina de cele mai multe ori cu totul altceva decat se dorea, mai mereu compromisuri din care natura avea de pierdut.
Degeaba s-a cerut eliminarea exploatarilor forestiere din parcurile nationale, fiindca interesele in domeniu au reusit sa duca doar la eliminarea lor din zonele de protectie stricta ale acestora si asta tarziu si cu chiu cu vai. Degeaba s-a cerut eliminarea vanatorii din ariile naturale protejate, fiindca abia s-a reusit, cu lupte, mentinerea prohibitiei in parcurile nationale. Degeaba s-a cerut eliminarea marilor investitii cu impact, fiindca s-au deschis cariere, s-au construit drumuri si microhidrocentrale, s-au infiintat noi statiuni de schi si altele, toate sub aripa acoperitoare a autoritatilor si legislatiei.
Intotdeauna a fost o lupta disproportionata, rar s-a gasit intelegere la autoritatile de mediu, greu s-au miscat lucrurile, dar s-a facut totusi ceva, exista si pasi inainte destui, ducand de la nimic la infiintarea unei retele de arii naturale protejate, unele cu administratii si custozi, unele cu planuri de management, care pot da speranta prezervarii unor coltisoare din ce mai avem natural.
La toate dezbaterile modificarilor legislative au participat organizatii de mediu, in special cele cu expertiza in biodiversitate si geodiversitate, sustinute si de o buna parte a sectorului civil de mediu. De cealalta parte au fost autoritatile, politicienii, proprietarii si administratorii de paduri, pajisti si ape, vanatorii, investitorii.
La aceste discutii au lipsit intotdeauna simplii iubitori ai naturii, oamenii care merg pur si simplu pe munte, prin paduri, pe langa rauri sa se bucure intr-un fel sau altul de natura, fiindca niciodata nu s-au ridicat in mod decisiv sa-si spuna cuvantul. Si nu-i de mirare ca aici acum sunt probleme cu restrictii, fiindca nu prea a avut cine sa li se impotriveasca celor care le-au instituit.
Pe principiul cerem mult sa obtinem ceva, aici totul a fost primit tacit, pe cand altii au reusit sa vina cu pargii care au atenuat restrictiile.
Paradoxul e ca acum cei care iubesc natura s-au trezit dati afara din ea, in timp ce aia care o distrug au voie sa intre. Am ajuns astfel intr-o situatie hilara si tragica in care iubitorii de natura in loc sa fie principalii aliati ai celor care incearca sa aiba grija de natura de care ei se bucura – administratorii si custozii de arii naturale protejate – ajung sa se intoarca impotriva lor, in folosul « ghiciti al cui ? »: exact al celor care-si bat joc de natura.
Asa ca, macar in ultimul ceas, ar trebui ca toti iubitorii de natura sa se adune laolalta, sa puna mana sa indrepte erorile din lege si sa nu mai stea deoparte cand altii iau decizii in numele lor si in detrimentul naturii.”
Florin Stoican, fondatorul Parcului National Buila-Vanturarita
Alianța Sport-Natură 